CAP. I LEGEA CAUZELOR SI A CONSECINTELOR
De indata ce omul actioneaza, el declanseaza inevitabil anumite forte care vor produce tot atat de inevitabil anumite rezultate. Aceasta idee de raport intre cauze si consecinte este mai intai continuta de cuvantul “karma”. Doar mai tarziu “karma” a luat sensul platii, pentru o transgresiune comisa.
Karma-yoga, una din nenumaratele yoga care exista in India nu este altceva decat o disciplina care invata pe individ a se dezvolta printr-o activitate dezinteresata gratie careia se elibereaza. In momentul in care omul introduce in activitatea sa cupiditatea, smecheria, calculele necinstite, el isi creeaza datorii si cuvantul “karma” ia in acel moment sensul pe care oamenii i-l dau in general : pedeapsa pentru greselile savarsite.
in realitate, putem spune despre karma (in cel de al doilea sens al termenului) ca ea se manifesta de fiecare data cand un act nu este executat la perfectie, ceea ce se intampla in general. Dar omul face incercari, el trebuie sa se exerseze pana va atinge perfectiunea, iar atat timp cat incercarile sale sunt ratate, trebuie sa se corecteze, sa repare erorile si bineinteles, pentru aceasta, trebuie sa sufere.
Veti spune : “Dar atunci, actionand, comitem in mod obligatoriu erori si deci, va trebui sa suferim pentru a le repara, nu e mai bine sa nu facem nimic ?” Nu, trebuie sa actionam. Evident, veti suferi dar veti invata, veti evolua... si intr-o buna zi nu veti mai suferi. Cand veti fi invatat sa lucrati corect, nu va mai fi karma. Faptul ca fiecare miscare, fiecare gest, fiecare cuvant declanseaza anumite forte care antreneaza consecinte, este de la sine inteles. Dar sa admitem ca aceste gesturi, aceste cuvinte sunt inspirate de bunatate, de puritate, de lipsa de interes : ele vor atrage consecinte benefice, iar aceasta se numeste “dharma “.
Dharma este consecinta unei activitati ordonate, armonioase, benefice. Cel care este capabil sa intreprinda o asemenea activitate, scapa de legea fatalitatii si se plaseaza sub legea providentei. A nu face nimic in scopul de a evita toate neplacerile si suferintele, nu, nu este solutia cea mai buna : trebuie sa fim activi, dinamici, plini de initiativa, dar dand activitatii un alt mobil decat egoismul si interesul personal . Este singurul mijloc de a scapa de consecinte dezastruoase. A scapa de consecinte, este imposibil : vor exista intotdeauna cauze si consecinte in orice activitate ati avea ; dar, daca veti ajunge a actiona in mod dezinteresat, nu vor mai exista consecinte dureroase, ci bucurie, fericire, eliberare.
Daca pentru a fi lasati in pace, nu faceti nimic, nu va veti dezvolta, nu veti invata nimic, nu veti castiga nimic. Evident, nu veti mai comite nici o eroare, dar veti fi o piatra : pietrele nu fac niciodata greseli ! Este preferabil sa gresiti, sa va murdariti chiar, dar sa invatati. Cum ati vrea, cand aveti muncitori intr-o cladire, sa nu cada cateva picaturi de ciment sau de vopsea? Este imposibil. Trebuie ca sa acceptam petele, pentru ca, cladirea sa se inalte si lucrul sa fie facut. Dupa aceea, frecam, spalam, ne schimbam, punem alte haine, dar cel putin, casa este terminata.
Peter Deunov spunea intr-o zi : “ Va voi da la toti o mica carte pentru ca sa invatati alfabetul “(noi spunem in bulgara “bucvartse “...iar voi?...abecedar? bun, un abecedar).“Dupa un an va cer sa mi-l inapoiati. Unii dintre voi imi dau inapoi acest “bucvartse “ absolut curat, impecabil : ei nu l-au deschis, patat : deci nu au invatat nimic. Altii din contra, mi-l dau plin de insemnari, rupt, ei l-au deschis si inchis de sute de ori, l-au transportat peste tot, ba au si mancat pe el...Da, dar acum ei stiu sa citeasca !” si Peter Deunov concluziona : “ Eu prefer asa .” Eram pe atunci foarte tanar si imi amintesc ca foarte timid l-am intrebat : “Dar eu, in ce categorie sunt ? “ El mi-a raspuns : “Tu ? in a doua categorie . “ Bineinteles, eram multumit, pentru ca intelegeam ca asa e mai bine .
Da, nu stiu in ce stare ii voi inapoia “bucvartse-ul“dar in orice caz, el m-a clasat in a doua categorie, a oamenilor care vor ca lucrul sa fie bine facut...si este adevarat. Cate erori vom comite, cate pete, cata murdarie vom trimite, cate critici si injurii vom primi, ce vreti, aceasta nu are importanta . Trebuie sa stim sa citim, lucrul trebuie facut, cladirea trebuie terminata. Iar toti cei care sunt intotdeauna foarte rezonabili, foarte prudenti, pentru a nu se compromite, nu avanseaza . atunci, Doamne, unde vor fi acesti oameni ?
in Apocalips este scris : “O, daca ai fi rece sau in clocot ! Dar, fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea . “ De ce unii prefera sa ramana calduti ? Nu este loc pentru calduti. Nu trebuie sa ne fie frica sa gresim . Cand invatati o limba straina, daca nu spuneti nimic, de frica sa nu va ridiculizati facand cateva greseli, nu veti invata sa vorbiti niciodata . Trebuie sa indraznim sa ne ridiculizam, sa indraznim sa facem greseli, dar sa invatam sa vorbim. Ei bine, este acelasi lucru cu karma : nu trebuie sa fim paralizati de frica de a comite cateva greseli pe care va trebui sa le reparam. Caci pe masura ce ne vom antrena sa dam actelor noastre un scop divin, nu mai provocam karma, ci dharma, adica darurile si binecuvantarea cerului.
