Valorile numerelor pot fi exprimate in diferite baze de numeratie. Astfel, in activitatile umane obisnuite baza de numeratie folosita este baza zece. Nu acelasi lucru se intâmpla in sistemele numerice. Din considerente tehnologice, in sistemele numerice nu putem reprezenta decât doua numere: zero si unu. De regula valoarea zero este asociata cu un nivel scazut de tensiune iar valoarea unu este asociata cu un nivel ridicat de tensiune, diferenta dintre tensiunea asociata valorii zero si cea asociata valorii unu asigurând securitatea la perturbatii a sistemului numeric (in sensul ca daca diferenta intre cele doua tensiuni creste, creste si imunitatea la perturbatii a sistemului numeric).
O baza de numeratie presupune existenta unui numar de simboluri (numite adesea cifre) cu ajutorul carora vor fi reprezentate numerele, un mod de scriere a numerelor si o relatie de calcul a valorii numarului. Numarul simbolurilor utilizate intr-o baza de numeratie defineste numele bazei de numeratie. Reprezentarea numerelor se face in prezent in exclusivitate prin scrierea pozitionala adica pozitia numarului exprima si rangul acestuia (exponentul bazei de numeratie).
