Societatea contemporana, in special in tara noastra, implica o serie de transformari extrem de rapide, mult mai intense decat in orice alta perioada a evolutiei societatii. Aceste transformari solicita adaptari la fel de rapide, care sunt cu atat mai dificil de realizat cu cat mecanismele de adaptare ale individului sunt mai putin dezvoltate. Din acest motiv nevoia de psihoterapie este intr-o continua crestere – tot mai multe persoane traiesc un puternic sentiment de inadaptare si inadecvare pe care nu stiu cum sa il controleze.
Psihoterapia presupune astfel o aplicare sistematica si constienta a unor mijloace psihologice de influentare a comportamentului uman cu scopul de a imbunatati trairea subiectiva a persoanei si de asemenea de a-i permite acesteia sa se adapteze in mod eficient la realiatea exterioara.
Orice demers psihoterapeutic porneste de la premisa ca oamenii au capacitatea de a-si modifica sistemul de atitutidini si comportamentul, invatind noi strategii adaptative. Persoana reuseste sa se elibereze de anxietate, depresie si de toate celelate trairi negative care ii perturba comportamentul si au efecte negative si asupra celorlalti, asupra tuturor grupurilor de apartenenta ale acesteia – familial, socio-profesional, de prieteni, etc.
Putem defini astfel psihoterapia ca o actiune psihologica sistematica, planificata si intentionala, avind la baza un sistem teoretic conceptual bine pus la punct, exercitata de catre un psihoterapeut calificat asupra unui client (Watson 1963).
Profesia de psihoterapeut poate fi exrcitata de psihologi sau medici, in conformitate cu legea psihologului, pe baza atestatului de libera practica. Conditiile de obtinere a atestatului sunt reglementate de Colegiul Psihologilor din Romania, aceasta instanta fiind cea care acorda dreptul de libera practica intr- una dintre cele trei forme – psihoterapeut debutant (care lucreaza sub supervizare), specialist si principal (formator).
