Realitatea desemnata de termenii precum politicul si/sau politica este cosubstantiala si constitutiva vietii sociale, din cele mai vechi timpuri si pana azi. O realitate cotidiana, familiara, dar care prin multe aspecte ale sale scapa intelegerii obisnuite, ramanand un domeniu de activitate aparte, specializat, inaccesibil si care se refuza omului de rand.
Simtul comun inregistreaza de o maniera spontana, imediata o serie de fatete si manifestari ale vietii sociale, publice (alegerile, lupta partidelor, institutiile statului) ce evidentiaza un caracter expres politic. Dar determinarea cu exactitate a ceea ce este realmente „politic“ si/sau „politica“ in societate nu este intotdeauna usoara.
A. O notiune complexa si mai multe echivocuri
Ambiguitatile termenului de „politic“ alimenteaza prin multitudinea de sensuri asociate acestuia, diferite perspective asupra unei realitati policrome si proteice, universale si particularizate, avand o sfera extensibila si limite greu de precizat si care nu reprezinta decat o ipostaza a socialului.
„Politic“ (substantiv masculin) este paradoxal un termen perfect neutru; el se sustine prin valoarea sa intrinseca, nefiind nici de stanga, nici de dreapta, insensibil la fluctuatiile istoriei, asa cum remarca Georges Burdeau in al sau Tratat de stiinta politica. Politicul trimite la ideea unei ordini indispensabile (vazuta ca osatura a societatii, ca structura sociala) ce permite oamenilor sa traiasca impreuna. Politicul se defineste, deci, ca acel spatiu social in care indivizii accepta sa supuna conflictele lor de interese unei instante in masura sa ofere reglementarea acestora; o putere ce detine monopolul coercitiei legitime (Max Weber).
„Politica (substantiv feminin) defineste o activitate ce consta in raportarea la putere si exercitarea prerogativelor pe care aceasta le presupune. Ea este o functie sociala deoarece realizarea sa este inseparabila de o colectivitate sociala, careia ii delimiteaza campul de actiune si orientarea spre anumite scopuri. Are o valoare instrumentala intrucat nu-si afla justificarea decat in scopul pe care il slujeste (ex., intr-o intreprindere politica este o tehnica in slujba scopului economic). La nivelul societatii globale politica nu imprumuta un scop situat in afara ei, ci este propria sa finalitate, propria ratiune de a fi. Politicul se elibereaza – prin politica – de subordonarea in care era tinut de conditia sa instrumentala fata de societate. Din mijloc devine scop.
Bazele stiintei politice
label
Cursuri
calendar_month
2010-05-26, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:58
history_edu
Mihai Milca
