Carstologie

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 17:00 history_edu Delia Anne-Marie Androne
Totalitatea proceselor legate de circulatia apei in roci solubile (calcar, dolomit, gips, sare, anhidrit, sulf, sulfuri etc.) si formele de relief la care dau nastere (de suprafata si subterane), definesc notiunea de carst.

Spre de deosebire de alte peisaje (glaciar, marin, eolian, fluviatil etc.) mai mult sau mai putin expresive in morfologia actuala a reliefului, cel carstic se impune prin masivitatea, declivitatea si energia reliefului.

Aparitia la zi (aflorarea) frecventa a rocii calcaroase, prezenta cursurilor de apa la suprafata (subaeriene - „epigee”), precum si a celor subterane (hipogee); intreaga gama a formatiunilor de suprafata si subterane, „specificitatea solului, vegetatiei si uneori a faunei - fac ca peisajul carstic sa se constituie intr-o individualitate geografica.

Frecvent si de altfel bine pus in evidenta si studiat ca atare, notiunea de carst isi are etimologia in „tinutul karst” (SV - Sloveniei de azi), unde termenii de „carst”, Kras-krs, in limba slovena (slava, iugoslava) inseamna „piatra”, „stânca” - de calcare pe care s-au dezvoltat formele de relief specifice.

Astfel, majoritatea formelor de relief cunoscute in literatura de specialitate ca: ponor, dolina, uvala, polie - isi au originea in etimologia termenilor din zonele respective.