Procesul Ioanei d'Arc este prea cunoscut ca sa mai arat aici viata ei inainte de a fi inchisa si inainte de a muri. Procesul ei insa, condamnarea si executarea ei, sunt de o foate mare importanta pentru a demonstra cum masina inchizitoriala, destinata sa indeplineasca functiile cele mai laudabile, putea fi de multe ori intrebuintata pentru scopuri politice.
Cu toate ca Ioana d'Arc a fost judecata de Inchizitie ca eretica si condamnata de inchizitori, trebuie sa spunem ca puterea care a pus masina in miscare, care a fortat procesul si a insistat asupra pedepsei celei mai severe, a fost Anglia. Biserica s-ar fi multumit de sigur sa o vada pe Ioana d'Arc abjurand de la asa-zisa ei erezie, pocaindu-se si primind iertarea. Dar atat timp cat ar fi trait ea ar fi constituit un permanent pericol pentru dominatia engleza in Franta si era de cea mai mare importanta pentru englezi si pentru aliatii lor din Franta ca ea sa dispara pentru totdeauna.
Chiar daca Biserica ar fi putut proceda altfel, englezii, ei insisi, ar fi judecat-o si condamnat-o la moarte pe Ioana d'Arc, dar era cu mult mai usor pentru ei sa aranjeze astfel lucrurile incat ea sa fie data pe mana Inchizitiei spre a fi judecata. Trebuie sa spunem spre onoarea inchizitorilor, ca toti, in afara de unul singur (partizan si unealta a englezilor), n-au manifestat nici un fel de entuziasm pentru aceasta afacere si, la un moment dat, au refuzat sa ia parte la un proces destinat sa faca sa dispara o biata fiinta fara aparare.
