Chemarea profetica

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 17:00 history_edu pr. onisor
CHEMAREA PROFETICA. GENERALITATI



1.1. Notiunea de vocatie
Termenul de vocatie, deriva din substantivul „vocatie” si inseamna aptitudine deosebita pentru o anumita arta sau stiinta; chemare, predispozitie pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumita profesiune. Termenul provine din limba franceza, de la cuvantul „vocation”, iar in latina isi gaseste radacina in substantivul „vocatio, -is”. Ambele se traduc in limba romana cu substantivul „atribuire” sau „imitatie”.



Sensul originar al notiunii de vocatie este acela de chemare, ruga, din care isi are originea verbul „voco, vocare, vocavi, vocatum”, care in traducere romaneasca inseamna „a chema”, „a numi”. Aceasta chemare poate avea sensuri multiple. Ea poate insemna si o indeletnicire a unei persoane, care indeplineste un anumit rol in virtutea unui ordin dat. in acest fel se vorbeste de chemarea lui Avraam din Urul Chaldeii, sau despre chemarea lui Moise de a fi conducatorul poporului evreu, la iesirea din Egipt. In alt sens este o atragere irezistibila sau o inclinatie deosebita spre o anumita profesie. Acest ultim sens este intrebuintat si in pedagogia de astazi.

Dupa etimologie, prin notiunea de vocatie intelegem indreptarea omului spre o voce care-l cheama. Nu este vorba de o voce straina de cel chemat. Este vorba de vocea constiintei, a stramosilor, a sangelui, a pamantului, etc… cu atat mai mult cand este vorba de vocea lui Dumnezeu, Creatorul a toate, care nu este strain fata de nici un om. Profetul Ieremia nu este surprins de chemarea lui Dumnezeu. O anumita intimitate cu Dumnezeu nu-i era straina si nu cunoaste „teama si cutremurul” care-l cuprinsesera pe Isaia in momentul chemarii sale.

Dimpotriva, se teme ca nu este in stare sa-si indeplineasca misiunea: „O, Doamne, Dumnezeule, eu nu stiu sa vorbesc, pentru a sunt inca tanar” (Ieremia 1,6). De aceea nu poate sa nu se increada ca Dumnezeu care l-a predestinat si l-a ales sa faca parte dintre prooroci. Putem vorbi de asemanare intre destin si vocatie. Ca urmare a chemarii primite de la Dumnezeu, Avraam dobandeste ca mostenire extrem de mare, aceea ca din el Domnul Dumnezeu „va ridica un popor mare … si el va deveni izvor de binecuvantare”, deci prin el „se vor binecuvanta toate neamurile pamantului” (Fac. 12,3).