Notiunea de factor de productie cuprinde totalitatea elementelor care participa la producerea de bunuri si servicii si reprezinta forma economica pe care o imbraca resursele, adica premisele activitatii economice de productie.
Daca privim evolutiv activitatea productiva, observam ca la inceputurile dezvoltarii societatii se foloseau doi factori de productie: munca si natura (pamantul) motiv pentru care acesti factori poarta denumirea de factori primari, originari sau primordiali. Acesti factori de productie au fost predominanti in cea mai mare parte a istorie civilizatiei materiale (civilizatia productiei agricole). Mult mai tarziu, in a doua jumatatea a sec. XVIII si inceputul sec. XIX a aparut si s-a impus un nou si viguros factor de productie – capitalul. Aparitia acestui factor este legata de productia masinista si de forma industriala de organizare a productiei, ceea ce determina nasterea unui nou sistem economic cunoscut sub denumirea de capitalism, sau, ulterior, de economie de piata.
Elaborarea categoriei de factori de productie si o prima grupare a lor dateaza de la inceputul sec. XIX si o datoram economistului francez Jean Baptist Sain. Conturarea acestui concept este strans legata de teoria repartitiei dupa care fiecare factor de productie primeste o recompensa in functie de serviciile aduse in procesul de productie: munca primeste salariul, pamantul – renta, iar capitalul - profitul.
