label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:58 history_edu Ioan Hossu
Fenomenele comunicationale si/sau informationale reflecta nevoile crescande ale societatii, motiv pentru care expresii ca: „avem nevoie de o comunicare mai buna”, „acest grup are probleme de comunicare” devin uzuale. in aceste conditii (creste gradul de complexitate al relatiilor sociale, blocaje de comunicare, blocaje informationale), solutiile care vin din partea simtului comun nu mai sunt capabile sa rezolve problemele actuale.

Apare in acest context nevoia acuta a unor mijloace si metode care sa faciliteze comunicarea intre indivizi, grupuri, organizatii si institutii. Mai mult decat o moda, conceptul de comunicare reflecta nu doar un curent elitist, ci o nevoie. Acest concept de comunicare evidentiaza centralitatea unui fenomen, fie ca e vorba de spatiul politic, economic sau socio-cultural.



Daca in grupul primar individul reuseste sa isi gestioneze optim interactiunile cu ceilalti, in grupurile secundare (organizatii, institutii), el are nevoie de o metoda pentru a fi eficient in relatiile cu ceilalti - metoda inseamna rationalitate. Organizatiile sau institutiile sunt create pentru a indeplini un obiectiv clar sau o serie de obiective, uneori, fara a pune insa accent prea mare pe individ. Caracteristica procesului de comunicare este rationalitatea, mai exact, se are in vedere relatia dintre mijloace si scopuri. Cele mai frecvente intrebari in acest sens sunt: „Cat de eficient comunici?”, „in ce masura finalitatea actului de comunicare se suprapune peste finalitatea vizata?”. Spatiile organizationale se confrunta in permanenta cu problema schimbarii, iar in aceasta problema comunicarea joaca un rol esential. Procesele de comunicare pot furniza atat cauzalitatea cat si finalitatea proceselor de schimbare. Managementul schimbarii nu poate face abstractie de managementul proceselor de comunicare.

Din motivele mai sus enumerate, putem spune ca analiza proceselor de comunicare poate furniza solutiile pentru supravietuirea, optimizarea modului in care functioneaza organizatiile formale. Aceasta analiza nu trebuie sa se opreasca la granitele organizatiilor formale, ceea ce inseamna ca analiza trebuie sa se refere si la procesele de comunicare cu publicul larg, cu organizatiile sau institutiile similare/concurente sau cu diverse alte grupuri sociale.