Contenciosul nostru administrativ a cunoscut mai multe perioade determinate de schimbari care au intervenit atat in actele normative care fundamentau contenciosul administrativ, dar, mai ales in cele privind evolutia social-politica a tarii.
El a aparut relativ tarziu in organizarea noastra juridica. In acest sens, amintim ca abia odata cu Conventia de la Paris din 1858 se consacra pentru prima data la noi in tara principiul separatiei puterilor in stat, admis in forma incipienta odata cu Regulamentul Organic, pe baza caruia se stabileste infiintarea unei puteri judecatoresti, constituita din magistrati care, in mod progresiv vor obtine inamovibilitatea. Inainte de acest moment nu se putea vorbi de contencios administrativ in tarile romane. Aceste perioade sunt urmatoarele:
1. Prima perioada este cuprinsa intre anii 1864 si 1866. Pe baza Conventiei de la Paris domnitorul Alexandru Ioan Cuza a realizat o serie de reforme care au cuprins si domeniul justitiei administrative, creand, dupa modelul francez, un organ consultativ organizat pe langa Guvern, denumit Consiliu de Stat, care avea si atributii de contencios administrativ. Ea este marcata de instituirea la 11 februarie 1864, prin Legea privind infiintarea Consiliului de Stat, a Contenciosului Administrativ Roman, care cuprindea norme ce reglementau procedura prelabila, repararea daunelor si inlaturarea actelor ilegale.
Consiliul de Stat era un organ consultativ pe langa Guvern, compus dintr-un vicepresedinte si 9 membri, numiti si revocati de domnitor. Presedinte era insusi domnitorul Cuza. Membrii erau numiti de preferinta
dintre persoane cu « capacitatea si varietatea cunostintelor ce reprezentau trebuinte diverselor ramuri de administratiune publica. » Pe langa membrii titulari mai erau numiti si 9 auditori, dintre care se puteau, eventual, recruta viitorii membri.
Consiliul de Stat avea trei categorii de atributii :
a) in materie legislativa, de a pregati proiecte de lege sau cel putin sa fie consultat cu privire la toate proiectele de lege, cu exceptia celor bugetare ;
b) in materie administrativa, de organ consultativ al Guvernului, in aceasta calitate el trebuia sa fie consultat asupra proiectelor de regulament, a mai multor probleme de ordin administrativ (conform art. 45 din lege), dar functiona si ca instanta disciplinara pentru judecarea functionarilor publici, putand sa propuna sanctiuni de aceasta natura ;
c) de contencios administrativ, atributiile de contencios administrativ ale Consiliului de Stat, stabileau, pe baza art. 51 din lege, ca particularii si persoanele juridice care erau vatamate in interesul lor prin :
- hotararile ministrilor date cu exces de putere si cu calcarea legilor si regulamentelor ;
- hotararile sau actele de executare ale prefectilor sau altor agenti administrativi, date cu calcarea de legi si regulamente ;
- hotararile comisiunilor de lucrari publice, puteau sa reclame la Consiliul de Stat.
