Datoriile reprezinta obligatii actuale ale intreprinderii ce decurg din evenimente trecute si prin decontarea carora se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice. Standarul International de Contabilitate clasifica o datorie ca datorie curenta atunci cand:
1) se asteapta sa fie achitata in cursul normal al ciclului de exploatare al intreprinderii, sau
2) este exigibila in termen de 12 luni de la data bilantului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung. „Provizioane, datorii si active contigente” defineste provizioanele ca fiind datorii incerte din punct de vedere al perioadei de exigibilitate sau al valorii. Stingerea datoriilor recunoscute se poate realiza sub forma de plata in numerar, transfer de alte active, prestarea de servicii, inlocuirea acelei obligatii cu alta, conversia obligatiei in capital propriu etc. Evaluarea datoriilor este in corelatie si se bazeaza pe valoarea istorica rezultata din contractul care atesta crearea datoriilor.
Datoriile sunt evidentiate in contabilitate cu ajutorul conturilor din clasa 4 – Conturi de terti (datorii curente) si in clasa 1 – conturi de capital (datorii pe termen lung), delimitate pe grupe sau in cadrul unei grupe, ca de exemplu:
40 Furnizori si conturi asimilate
42 Personal si conturi asimilate
43 Asigurari sociale, protectie sociala si conturi asimilate
44 Bugetul statului, fonduri speciale si conturi asimilate
16 imprumuturi si datorii asimilate.
Functia economica. Conturile de datorii furnizeaza informatii privind existenta si miscarea obligatiilor intreprinderii fata de terti (datorii comerciale, datorii in cadrul grupului, datorii salariale, datorii sociale, datorii fiscale si datorii diverse) pentru care intreprinderea trebuie sa acorde o prestatie sau un echivalent valoric.
