Delimitari privind relatiile cu tertii. Recunoasterea si evaluarea creantelor si datoriilor curente in realizarea obiectului de activitate, entitatile sunt angajate in cadrul ciclului de exploatare la o multitudine de relatii cu persoane juridice si fizice, persoane care intervin in derularea operatiilor economice si financiare denumite „generic” terti. tinand seama de natura relatiilor cu tertii in cadrul ciclului de exploatare se disting: relatii de natura obligatiilor (datorii) si relatii de natura drepturilor (creante).
Datoriile si creantele se grupeaza astfel: datorii/creante comerciale (fata de furnizori si clienti); datorii/creante salariale (fata de salariati); datorii/creante sociale (fata de bugetul de asigurari sociale); datorii/creante fiscale (fata de bugetul statului); datorii/creante fata de asociati/actionari; datorii/creante fata de diversi creditori/debitori.
Creantele pe termen scurt ca si componente ale activelor circulante, reprezinta valori economice avansate temporar altor persoane fizice sau juridice pentru care urmeaza sa se primeasca o prestatie, numerar sau echivalente de numerar. Persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de valoarea economica avansata si care urmeaza sa efectueze o prestatie, sa achite numerar sau echivalent de numerar sunt delimitate generic prin notiunea de debitori. Astfel, debitorul reprezinta persoana care a primit o valoare si urmeaza sa dea un echivalent valoric sau o contraprestatie. Creantele curente, ca active exista din momentul nasterii drepturilor fata de terti si pana in momentul stingerii lor.
O obligatie reprezinta o datorie actuala a entitatii ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea careia sa asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice. Obligatiile sunt consecinta unor contracte sau a unei cerinte legale si reprezinta pentru entitate un angajament sau o responsabilitate de a actiona intr-un anumit fel. in mod normal, acestea reprezinta sume ce trebuie platite pentru bunuri sau servicii primite. Persoanele fizice si juridice fata de care entitatea are datorii sunt delimitate generic prin notiunea de creditori. Astfel, creditorul reprezinta persoana care a avansat o valoare economica si urmeaza sa primeasca un echivalent valoric sau o contraprestatie. Datoriile se grupeaza in doua mari categorii: datorii curente (pe termen scurt) si datorii pe termen lung.
Datoriile curente reprezinta surse externe de finantare, puse la dispozitia entitatii de catre creditori, pentru care aceasta trebuie sa acorde o prestatie, numerar sau echivalente de numerar. Datoriile curente, ca surse de finantare exista din momentul nasterii angajamentelor fata de terti si pana in momentul stingerii lor. Datoriile curente sau pe termen scurt reprezinta obligatiile care sunt decontate in cursul normal al ciclului de exploatare al entitatii sau care sunt exigibile in termen de 12 luni de la data bilantului. Toate celelalte obligatii care nu se incadreaza in datoriile curente reprezinta datorii pe termen lung. in bilant o datorie curenta este recunoscuta daca din lichidarea unei obligatii curente este probabila o iesire de resurse purtatoare de beneficii economice si valoarea la care se va realiza lichidarea poate fi determinata in mod credibil.
