Dupa cum decurge din parcurgerea faptului istoric, preocuparile in domeniul imagologiei nu sunt deloc noi. Se poate chiar afirma ca aceste preocupari, mai mult sau mai putin constientizate, insotesc istoria umana incepand de la cornunitatile arhaice. Preocuparile moderne cu privire la studiul imaginii celuilalt sunt, insa, de data recenta. Imagologia si-a omologat obiectul de studiu si statutul de disciplina sociala autonoma in cadrul Celui de-al XVI-lea Congres International de Stiinte Istorice, din luna septembrie i985, care s-a tinut la Stuttgard.

In cadrul congresului a functionat o subsectie prezidata de cunoscuta savanta franceza, doamna Helene Ahrweiller, specialism in istoria Bizantului, care si-a propus drept tema de discutie imaginea celuilalt, considerata nu altceva decat obiectul de studiu al imagologiei. Totusi, ar trebui sa ne grabim a spune ca lucrurile ar fi cel putin nepermis simplificate daca ne-am opri la afirmatia ca obiectul de studiu al imagologiei este imaginea celuilalt.



Imaginea in general si imaginea celuilalt in special apar intr-un anumit mental, individual sau colectiv, pentru ca acest mental absoarbe informatii despre realitatea inconjuratoare si, in acest context, despre celalalt. Informatiile percepute din mediul social se prezinta sub forma unor mesaje, pentru ca aceste informatii sunt emise de celalalt cel putin in doua situatii: ca urmare a manifestarii existentei celuilalt si ca urmare a afirmatiilor pe care le exprima celalalt despre el insusi. Aceste mesaje sunt receptate de catre oameni, institutii, etnii in procesul comunicarii, de aceea, putem afirma ca imaginea celuilalt se formeaza in procesul comunicarii dintre oameni, dintre oameni si institutii, dintre institutii, dintre etnii. In aceste conditii, se poate afirma ca ... , imagologia este disciplina sociala care studiaza comunicarea prin imagini si modul cum se cristalizeaza aceste imagini in mentalul individual si colectiv, in functie de orizontul de interpretare a grupurilor umane pe timpul dezvoltarii lor.

Desigur, trebuie acceptat faptul ca cel care receptioneaza mesaje despre "altul", poate receptiona, tot atat de bine, mesaje despre el insusi. Imaginile rezultate din acest proces, numite autoimagini sau imagini de sine, joaca un rol important in autovalorizarea popoarelor, cornunitatilor etnice, institutiilor si indivizilor.

Autoimaginile sau imaginile de sine se structureaza la mai multe nivele de perceptie, Primul nivel de perceptie reliefeaza imaginea instinctiva arhetipala pe care o etnie o are, in mod intuitiv, despre ea insasi. O asemenea imagine se oglindeste in proverbele tuturor popoarelor si exprima trasaturile dominante autoatribuite si autoasumate de catre acestea.