label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:58 history_edu ANDREEA ARSENE
O cultura a recunoasterii este imposibila in absenta unei politici a recunoasterii. Intrebuintat in contexte stiintifice variate - empirice si normative, diacronice si sincronice, structuralist-functionaliste si sistemice etc., conceptul de cultura induce sensuri diferite.



Se vorbeste, astfel, despre "cultura inalta" si "cultura de masa", "cultura rafinata" si "cultura medie", "cultura de televizor" sau, mai recent, "cultura de internet"; "cultura urbana" si "subcultura de cartier", "cultura populara", "cultura taraneasca", cultura politica, economica, teologica, clasica, moderna etc. Partiala si deconcertanta la prima vedere, aceasta enumerare ridica o serie de intrebari. Desigur, incercarile de definire, in timp, ale termenului de "cultura" nu au lipsit. Secolul al XVIII-lea a accentuat sensul iluminist, prin cultura intelegandu-se "educarea spiritului" prin scolarizarea copiilor. Ulterior, secolul pozitivismului a definit cultura ca fapt social, deschizand calea cercetarilor etnologice despre cultura ca, "mod de viata al unui popor" transmis intergenerational prin invatare. Din pacate, derapajele etniciste, nationaliste, rasiste nu au intarziat, inspirand in secolul al XX-lea - al celor doua razboaie mondiale si al aventurilor totalitare -, politicile fundamentaliste si segregationiste. Dar cultura secolului al XXI-lea? Cum ar putea deveni aceasta una a recunoasterii identitatii si dreptului la diferenta in contextul globalizarii si al interferentei modelelor culturale?

Un prim raspuns la aceasta intrebare ar fi acela ca, o cultura a recunoasterii ar fi imposibila in absenta a ceea ce Charles Taylor denumea "politica recunoasterii"i[i]. intrebarile ce se ridica, in continuare, vizeaza descifrarea continutului si operationalizarea acestui concept. Cum putem concepe si aplica politica recunoasterii? Pe baza carui model analitic am putea proiecta o politica si, respectiv, o cultura a recunoasterii? Spre o cultura a recunoasterii prin politicul comprehensiv, este raspunsul pe care il propunem in acest eseu. Raman de definit, insa, cultura recunoasterii, politicul comprehensiv, precum si relatiile dintre acestea in orizontul modernitatii tarzii.