Gestiunea deseurilor a devenit din ce in ce mai complexa in ultimii ani, ca raspuns la exigentele sociale si de protectia mediului inconjurator. Cresterea productiei globale de deseuri a facut ca eforturile privitoare la reciclare sa creasca din ce in ce mai mult, mai ales cele de reciclare a deseurilor biodegradabile, unde se pune accentul pe valorificarea componentei organice. Responsabilitatea cetateanului-utilizator este insotita de o intarire a contestatiei la nivel local fata de implementarea echipamentelor de tratare si eliminare.
A dispune de mijloace performante de tratare si eliminare a deseurilor, putin daunatoare si durabile, ramane, nu numai in Romania, dar chiar si in intreaga Europa, o mare miza a gestiunii deseurilor municipale, in timp ce filiera valorificarii materiei organice (reciclare) presupune inca o confruntare cu costurile si eficienta cantitativa si calitativa. in acelasi timp se pune problema de a preveni productia de deseuri, de a alege mai bine politicile privitoare la deseuri la diferite niveluri (local, national, european), de a defini o organizatie locala eficienta si moduri de gestiune echilibrate, de a ameliora informarea si participarea cetatenilor.
In Romania se dispune in prezent de o anumita experienta in materie de metode de analiza, de conducere a procesului de compostare, de valorificare agricola a composturilor din deseuri organice (municipale, din zootehnie sau din alte sectoare economice). in actuala conjunctura economica, sociala si de mediu inconjurator, problematica deseurilor trebuie privita din alte unghiuri, care implica optimizarea metodelor si procedeelor de tratare a deseurilor organice pentru o buna gestiune a emisiilor poluante (amoniac, gaze cu efect de sera).
