Termenul de autoritate este definit ca: impunerea unor influente recunoscute de catre un subiect asupra altui subiect, realizata prin consens sau prin acceptare, institutionalizarea drepturilor, puterea legitima, personalizarea regulilor.
Toate aceste semnificatii subliniaza criteriile de recunoastere ,de consens,de legitimitate esentiale pentru conceptul de autoritate. Fenomenul psiho-social al autoritatii a fost caracterizat de Gh.Bourceanu astfel : putere obiectiva si obiectivata în norme,regulamente,uzante,simboluri,întemeiata pe consimtamânt si conformitate ,fiind produsul unui proces de evaluare presupune prezenta unei ierarhii de roluri sociale.
Libertatea este:
- Posibilitate a unui sistem (persoana, grup, organizatie, colectivitate) de a realiza finalitatile sale. Cu cât un sistem social prezinta o autonomie functionala mai ridicata, dinamica sa fiind orientata de finalitati proprii, cu atât l. va constitui pentru el o cerinta mai accentuata, luând forma idealului, aspiratiei, revendicarii. L. are doua nivele: unul negativ ( eliberarea de factorii perturbatori care împiedica realizarea finalitatilor proprii) si unul pozitiv ( posibilitatea instrumentala de a realiza acele finalitatile). Consecinta morala a l. este responsabilitatea. L. este vital legata de cunoasterea necesitatii interioare, proprii (pentru a o promova) si a necesitatii exterioare (pentru a o putea controla, contracara). În sociologia actuala, tema l. este legata în mod special de modificarile profunde ale relatiei dintre individ si colectivitate, de tranzitia de la formele traditionale ale autoritatii la democratie si participare.
- Drepturi cetatenesti: l. individuala este dreptul care garanteaza inviolabilitatea persoanei; l. de constiinta este dreptul oricarui cetatean de avea o opinie proprie în orice domeniu; l. de gândire sau l. cuvântului este dreptul de a exprima prin viu grai sau prin scris opiniile proprii etc.
