Stiinta marfurilor – Merceologia – are ca obiectiv esential pregatirea teoretica si practica si formarea abilitatilor necesare in domeniile contingente cu lumea marfurilor tuturor acelora care se pregatesc pentru profesiuni si ocupatii in aceste domenii. In privinta arie tematice, se remarca o adaptare succesiva a continutului initial al merceologiei la conditiile diferitelor perioade parcurse. Se mai observa, totodata, si tendinta perpetua de racordare la specificul scolilor merceologice occidentale, indeosebi scolile italiana si germana.
Indiferent de evolutia denumirii si de context, merceologia a fost orientata constant spre marfa si problematica marfurilor, orientare ilustrata inca de primele lucrari din domeniu.
Din Prefata celei mai vechi lucrari dedicate cunoasterii marfurilor /Mallian, 1879/, aflam ca aceasta lucrare (si, evident, domeniu de studiu), prezinta „schite istorice asupra originii marfii, provenienta sa, diferentele dintre calitati, proprietatile si diferitele intrebuintari in industrie si arte si procedeele de cunoastere a falsificatiunilor si alteratiunilor”, iar in alta lucrare reprezentativa /Vlaicu, 1895/, purtand in titlu pentru prima oara in Romania denumirea de merceologie, se mentioneaza ca „Merceologia se ocupa cu studiul originii produselor, al proprietatilor esentiale fizice si chimice, al indicilor de veritabilitate si bunatate precum si mijloacele de a stabili si de a descoperi alteratiunile si falsificatiunile marfurilor”. insusi titlul lucrarii, Merceologie si Technologie, indica arile tematice distincte ale celor doua discipline: pe cand merceologia se ocupa de aspectele ce tin nemijlocit de marfa, technologia1 avea ca obiect istoria si descrierea tuturor procedurilor industriale si de arta, care se aplica la fabricatia marfurilor.
Mai tarziu, in perioada interbelica, se arata ca Productologia trebuie „sa adune, sa randuiasca si sa prezinte metodic date teoretice, stiintifice, practice si economice culese din insasi practica comertului si industriei, <referitoare> la cunoasterea exacta a marfurilor gata, a mersului fabricatiunii sau obtinerii lor, alteratiunilor ce pot incerca, cum si a falsificarilor la care pot fi expuse. Un loc de cinste trebuie sa-l ocupe datele economice in legatura cu productia, transportul si vanzarea diferitelor produse, (…) pentru aceasta facandu-se apel la chimie, fizica, stiinte agricole, economice, etc., deci la domenii foarte variate” /A. Teodoru si T. Zaharescu, 1929/. Un alt autor adauga, in deceniul al cincilea, ca pe langa informatia pur merceologica este nevoie in studiul marfurilor de „date complementare” asupra acestora, ca: „alternatiunile, fabricarile, imitatiile, precum si locul de producere si pietele mari de desfacere”. /A. Pecuraru, 1944/.
