Prima faza (etapa). Desi originea contabilitatii în structurile spatio-temporale nu poate fi stabilita cu precizie, totusi, din cercetarile istorice s-a constatat aparitia si întrebuintarea ei chiar din comuna primitiva. S-au gasit marturii care atesta ca socotelile se tineau în antichitate cu ajutorul funiilor înnodate, a margelelor însirate, a crestaturilor facute în lemn, a rabojului etc. Urme de registre si sisteme de contabilitate au fost lasate de egipteni, fenicieni, greci si romani.
La romani, registrele comerciale erau obligatorii si s-au gasit urme de registre foarte regulat tinute. Aceste registre se tineau nu numai de bancheri si comercianti, ci si de fiecare cap de familie (pater familias).
Contabilitatea era tinuta de unul dintre sclavi, numit "celarius", iar în întreprinderile mari exista si un sef contabil numit "dispensator" . Materialul folosit pentru registre era la început din bucati de lemn acoperite cu un strat subtire de ceara. Pe aceste table, numite tablete cerate, se scria cu un fier ascutit numit stilete.
Mai tarziu, tabletele cerate au fost înlocuite cu foi de papirus si tocmai pe urma a aparut hartia. Dintre registrele întrebuintate de romani enumeram urmatoarele:
- adversaria; un fel de registru-jurnal lunar de casa
- codex accepti et expensi; accepta = primire si expensa = dare, cheltuiala. În acest registru se tineau zilnic, dupa acte, operatiunile de casa si operatiunile pe credit, avand deschise partizi personale fiecarui obligat. Fiecare partida cuprindea cele doua parti ale contului "accepta" si "expensa".
- codex rationum (ratio = cont, de unde provine si cuvantul italian regionesia = contabilitate). Acest registru corespunde Cartii Mari sau Maestrului Sah de astazi, avand deschise conturi pentru toate elementele din care se compune patrimoniul. Cand conturile erau deschise pentru bunurile ce compuneau un patrimoniu privat, el se numea codex rationum domesticarum, iar registrul care cuprindea conturile deschise special pentru afaceri se numea codex rationum mensa sau argentariae.
- Registrul inventar de astazi purta denumirea de Libelus familial sau Liber patrimonii, iar creantele inclusiv dobanda de încasat, corespundea unui registru scadentar, numit Kalendarium.
