Psihosociologia grupurilor sociale reprezinta una dintre principalele teme ale psihologiei sociale, cu multiple implicatii teoretice si practice in toate domeniile vietii sociale. Diferentierea calitativa a grupurile deriva din numarul membrilor care le compun, respectiv din tipurile de interactiuni care se dezvolta intre acestia. Din acest punct de vedere, vom face o distinctie conceptuala si metodologica intre grupurile primare (microgrupurile cu un numar relativ mic de membri), grupurile secundare (formate din mai multe grupuri primare) si grupurile tertiare (mutimile). La fiecare dintre aceste niveluri de structurare, grupurile manifesta o fenomenologie psihosociala specifica, ceea ce impune tratarea lor ca forme distincte ale realitatii sociale, aflate insa intr-o stransa interdependenta in cadrul acestui capitol vom analiza problematica micro¬grupurilor sociale, primul nivel integrativ in care se manifesta interactiunea dinamica dintre fenomenologie psihoindividuala si cea psihosociala.
Microgrupurile sunt sisteme dinamice care asigura un prim nivel de inte¬grare in cadrul sistemului social general, in care institutiile si organizatiile vor constitui nivele superioare de structurare a vietii psihosociale. in general, se accepta ca microgrupurile sociale (grupuri primare sau grupuri restranse - in terminologia altor autori) prezinta urmatoarele caracteristici esentiale:
- Un numar redus de membri, care face posibila o perceptie interpersonala directa si reciproca, baza pentru dezvoltarea unui sistem complex de interactiuni afective, informationale, de influenta sau actionale. Limita superioara este apreciata la cca. 20-30 membri, dincolo de care interactiunile directe de tipul "fata in fata" nu mai sunt posibile.
- Relatii afective intime si nemijlocite, manifestate sub forma de simpatie, antipatie sau indiferenta sociometrica; acest tip de interactiuni constituie fundalul pe care se desfasoara procesele si fenomenele psihosociale de grup.
