Bilantul: procedeu specific al metodei contabilitatii, prin care este reflectata pozitia financiara a intreprinderii la un moment dat (sau situatia tuturor elementelor patrimoniale la un moment dat). Astfel bilantul contabil, evidentiaza, sub raport valoric, echilibrul existent intre bunurile economice (resursele economice) si modul lor de finantare, respectiv este o lista a tuturor activelor controlate de intreprindere si a tuturor datoriilor intreprinderii.
Termenii prin care bilantul realizeaza modelarea patrimoniului, sunt cei de activ, capitaluri proprii si datorii. in principiu, activul evidentiaza bunurile economice, iar capitalul propriu si datoriile arata modul de finantare ale bunurilor economice (proprii si straine). Dupa cum se observa in aceste formate de bilant, au aparut si o serie de elemente noi, de tipul: cheltuieli si venituri in avans si provizioane.
Provizioanele sunt datorii probabile ale intreprinderii care se constituie, de regula la sfarsitul exercitiului financiar, si care se caracterizeaza prin exigibilitate (scadenta) si valoare incerte. Aceste provizioane se constituie, ca exemplu, pentru:
- litigii, amenzi, penalitati, despagubiri, daune si alte datorii incerte
- cheltuieli de service in perioada de garantie
- restructurarea intreprinderii
- dezafectarea imobilizarilor corporale
- pensii si obligatii similare
- impozite.
