Desi toti copiii trec prin aceleasi stadii de dezvoltare si crestere, nu toti parcurg aceste stadii in acelasi ritm. Viteza sau rata dezvoltarii depinde in mare masura de zestrea genetica a fiecaruia, de mediul in care sunt crescuti, de stimularea pe care o primesc , dar si de starea de sanatate pe care fiecare o are.
Un alt principiu al dezvoltarii se refera la faptul ca diverse domenii de dezvoltare (motor, senzorial, cognitive, emotional) nu sunt separate, ele interactioneaza reciproc. De exemplu abilitatea unui copil de a se hrani cu lingurita se bazeaza pe o serie de abilitati motorii, pe coordonarea muscarilor mainii cu vazul dar in acelasi timp este influentata de o serie de caracteristici ce tin de sfera emotionala, ca de exemplu dorinta de a fi autonom sau imaginea pe care o are despre sine.
Al treilea principiu al dezvoltarii are in vedere faptul ca dezvoltarea este secventiala, ceea ce inseamna ca in dezvoltare exista o serie de etape care se succed intr-o anumita ordine. De exemplu, un copil nu poate merge independent inainte de a putea sta in sezut si de a-si pastra echilibrul atunci cand sta in picioare nesprijinit.
Pozitia nou- nascutului este aceeasi ca si inainte de nastere. Capul este de obicei intors intr-o parte; corpul urmeaza intoarcerii capului; bratele sunt asezate ranga corp, in stare de flexiune; degetele mainilor sunt partial stranse; Degetul cel mare este adus spre palma.
Apucand nou-nascutul de maini si tragandu-l usor in sus si inainte, bratele se mentin in flexiune iar capul atarna pe spate. Dupa ce ajunge in pozitie verticala sezand, capul cade in fata si se clatina intr-o parte si in cealalta. Pozitia si miscarile nou-nascutului sunt aproape simetrice.
Ce ii face placere nou nascutului: cea mai mare placere a lui este sa fie cu adultul, in bratele acestuia, sa fie leganat, schimbat atunci cand este nevoie, sa fie imbaiat si, dupa baie, sa-si miste liber picioarele, inainte de a fi infasat.
Ce nu ii place: sa-i fie foame sau sete; sa fie prea mult sau prea putin acoperit; sa fie infasat prea strans ; sa nu fie schimbat cand este murdar; sa fie ridicat in aer, in joaca, pentru a fi prins apoi in brate (acest gen de “distractii” II provoaca ameteli), vocea puternica; fumul de tigara; sunetul radioului sau al televizorului.
