Evolutia vietii este insotita de o permanenta acumulare de experienta statistica, dobandita prin incercari directe ale unor subiecti activi. Pastrarea experientei si transmisia ei spre generatiile urmatoare prin diferite semne prezinta avantajul de a le furniza aceastora date, scutindu-le de efortul intregului proces de experimentare.
Suportul si forma de organizare a informatiei transmise a evoluat perpetuu, precum si mecanismele asociate de acumulare, pastrare si emisie. Forme de compresie si de protectie a informatiei au marit randamentul acestor mecanisme. Primele semne au fost concepute ca modificari ale unor stari stationare, pe un suport chimic, ADN, avand avantajul unei sigurante in functionare exceptionale, dar cu o durata mare intre innoiri. Semnalele au evoluat in diferite forme, generate si verificate de experienta umana indelungata si nemijlocita. Cea mai complexa organizare de semne grupeaza semnale sonore in sisteme lingvistice, folosind siruri de sunete, cuvintele, alcatuind dialecte sau limbaje, intervenind in comunicarea directa intre oameni pentru transmiterea de experienta.
Limbajul nu a facut decat sa reflecte mecanisme de gandire logica, inteleasa ca o reflectare a regulilor statisticii observatiilor, conform eperientei dobandite atat nemijlocit cat si prin acumulare de la generatiile anterioare. Fiecare limbaj este o varianta de mecanism de conservare si de transmisie de informatie, avand la baza un set de reguli de functionare construite conform legilor logicii. Setul de reguli proprii unui limbaj alcatuiesc gramatica acelui limbaj.
