Urmarind semnificatia valorica, munca este fundamentala si subordoneaza celelalte doua forme. Performantele obtinute in munca devin inevitabil criterii de apreciere, de valorizare a oamenilor. Cu sase secole i.e.n., Focilide indemna: "Omule, oricine ai fi, munceste! Plateste-ti viata prin munca!", iar J.G. Seume (1763-1810) considera ca "Lenea e prostia capului, iar prostia e lenea mintii".
Venind in actualitate si in materie, nu pot fi neglijate nici toarele reflectii: este greu sa nu muncesti (posibila meditatie a somerului); este greu sa si muncesti (posibila reflectie a celui aflat pe un loc de munca cu conditii grele, periculoase, vatamatoare);
dar cel mai greu este sa muncesti in zadar (certa suferinta a celui aflat in litigiu cu angajatorul pentru neplata drepturilor salariate).
Activitatile productive si munca sunt legate» in mod intrinsec de potentialul uman si de demnitatea umana: suntem ceea cel producem, intrucat activitatea, in general, cea de munca, te specialj implica, obligatoriu, un cadru social istoric determinat si o relationali multipla, ea se impune atat ca obiect, cat si ca punct de referinta aii cercetarilor specifice dreptului muncii,
B. Notiunea de drept al muncii
Expresia Dreptul muncii poate fi intalnita in urmatoarele sensuri:
1. Dreptul muncii - ca ramura de drept1. Dreptul s-a nascut din viata si din conflictele ei. Viata, dincolo de ceea ce inseamna farmec, inseamna lupta zilnica si truda permanenta. in viata sa, traita ca realitate sociala, omul a invatat sa gandeasca religios» moral, economic si, in aceeasi masura, a fost nevoit sa gandeasca juridic.
in structura relatiilor interumane, relatia juridica a constituit o permanenta a " vietii de convietuire". Fenomenul juridic s-a nascut si se naste numai in si prin activitatea constienta si voluntara a oamenilor. De la gandirea juridica s-a ajuns la stiinta juridica (in mijlocul secolului XIX), printr-un proces deosebit de complex, gratia efortului conjugat si sistematizat al constiintei comune si al constiintei teoretice (n-ar putea fi negate antecedentele si institutiile-vechi puse in evidenta prin cercetarile istoriei dreptului), M indelungata si durabila sa evolutie stiinta dreptului a eunoscut un; permanent proces de specializare, incat astazi se vorbeste» pe buni dreptate, de un sistem al stiintei dreptului in care sunt incluse stiintele juridice de ramura (alaturi de Teoria generala a dreptului, Ştiintele juridice istorice si Ştiintele ajutatoare ).
Dreptul obiectiv este inteles ca o totalitate a normelor juridica destinate sa reglementeze conduita subiectelor umane, a caror respectare este asigurata - la nevoie- prin interventia fortei coercitivi a statului. Complexitatea vietii juridice si diversificarea^ reglementarilor au avut drept efect o separare a ramurilor de drept sij o conturare a stiintelor juridice de ramura. in acest sens, vorbim de
dreptul muncii ca ramura distincta de drept care studiaza ansamblul normelor juridice referitoare la raporturile juridice de munca dintre angajatori si salariati.
2. Dreptul muncii - ca stiinta juridica. Sistemul unitar al dreptului roman exista in diversitatea ramurilor care o compun. Fiecare ramura a sistemului cuprinde un ansamblu de norme prin care se reglementeaza o categorie distincta de relatii sociale, avand o metoda proprie si comunitate de principii. Daca stiinta dreptului este privita ca un sistem, stiintele juridice de ramura trebuie intelese ca subsisteme componente.
