Cu privire la stiinta criminalistica au fost formulate mai multe modalitati de definire, fie ca „stiinsa care elaboreaza metodele tactice si mijloacele tehnico-stiinsifice de descoperire, cercetare si prevenire a infracsiunilor”, fie ca „stiinsa judiciara cu caracter autonom si unitar, care insumeaza un ansamblu de cunostinse despre metodele si mijloacele tehnice si procedeele tactice destinate descoperirii, cercetarii informasiilor, identificarii persoanelor implicate in savarsirea lor si prevenirii faptelor antisociale”. in opinia noastra, formularea unei definisii a acestei stiinse contra crimei implica un demers teoretic si stiinsific pe masura caracterului sau complex. De aceea am optat, asemeni lui L.Ionescu pentru notiunea de definire „care are avantajul de a ne spune mai liber in ce consta criminalistica (...) si care este obiectul ei de cercetare”.



Profesorul Emilian Stancu ne arata ca „daca despre criminalistica se poate spune, in linii mari, ca este destinata descoperirii si cercetarii infracsiunilor in scopul aflarii adevarului, obiectul acestei stiinse trebuie privit mult mai nuansat” si continua precizand ca: „Sub raport stiinsific, principalele direcsii de acsiune ale criminalisticii sunt urmatoarele:
a. Inisierea de metode tehnice destinate cercetarii urmelor infracsiunii,incepand cu urmele specifice omului si continuand cu cele ale armelor sau instrumentelor, mijloacelor de transport, ale fenomenelor fizico-chimice, etc., in vederea identificarii persoanelor sau obiectelor.
b. Adaptarea de metode apartinand stiintelor exacte la necesitatile proprii criminalisticii, a unor metode din alte domenii ale stiinsei, cum sunt cele proprii fizicii, chimiei, biologiei, matematicii...
c. Elaborarea de reguli si procedee tactice destinate efectuarii unor acte de urmarire penala, precum si cresterii eficiensei acestora prin asigurarea unui fundament stiinsific investigarii.
d. Studierea practicii judiciare in vederea valorificarii stiinsifice si generalizarii experiensei pozitive rezultate din activitatea organelor de urmarire penala pe linia investigarii infracsiunilor.
e. Analiza evolusiei modului de savarsire a faptelor penale, pentru stabilirea celor mai adecvate procedee de combatere si prevenire a lor, inclusiv de identificare a autorilor acestora.
f. Perfecsionarea modului de cercetare a diverselor categorii de infracsiuni..
g. Elaborarea de metode si prefigurarea de masuri destinate prevenirii infracsiunilor sau a altor fapte cu caracter antisocial.”