Data fiind omniprezenta comunicarii in relatiile interumane, cel mai adesea, ne asteptam ca raspunsul la intrebarea ce este comunicarea, sa para o simpla formalitate. Cu toate acestea, formularea efectiva a unei afirmatii cu valoare de definitie poate fi pentru multi, o situatie destul de ingrata din care singura iesire o reprezinta apelul la cuvintele „nu stiu”. Ipoteza emisa anterior, ne poate duce cu gandul la celebrele vorbe ale Sfantului Augustin despre timp. Parafrazandu-l, am putea spune oricand ca „daca nimeni nu ma intreaba ce este comunicarea, stiu; dar daca ma intreaba nu mai stiu” (Guliciuc, 2003). Cu toate acestea, domeniul vast al comunicarii nu duce lipsa de definitii. Am putea spune chiar ca, daca ar fi sa inventariem numarul acestora am constata ca el este aproape egal cu cel al initiatilor din domeniu. Consider ca trecerea in revista fie si a unei parti a acestora ar genera si mai multa confuzie. De aceea, pentru a mari considerabil sansele unui raspuns diferit de incomodul „nu stiu”, va propun spre acceptare definitia clasica pe care o regasim in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane: a comunica inseamna a face cunoscut, a da de stire, a informa, a instiinta, a spune sau despre oameni, comunitati sociale etc. - a fi in
legatura, in contact cu; a vorbi cu”...
