label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:55 history_edu andreeacristina88
Capitolul 1Obiectul si originea retoricii1. Definirea retoriciiDin punct de vedere etimologic denumirea de retorica provine din latinescul "rhetorica," termen imprumutat de romani de la greci.Grecii utilizau termenul de "rhitor" care insemna vorbitor, orator adica cel care invata arta elocintei, (elocventei). in greceste termenul de "rhitor" comporta mai multe intelesuri. in cursul nostru il utilizam:1. cu sensul de teoretician al artei cuvantului (rhitori au fost Aristotel, Cicero, Quintilian), si2. aplicandu-l vorbitorilor publici deveniti oratori (oratori mari au fost Pisistrate, Isocrate, Demostene, Pericle, Cicero, Quintilian, Cezar s.a). in antichitatea greco-romana orator era sinonim cu politician, mai ales la greci unde, de pilda, in sistemul democratiei ateniene calitatea oratorica era calitatea esentiala a omului politic. La romani, "rhitorul" era numit "retor" sau "magister artium" (maestru de arte) sau "sapientae" (profesor de intelepciune). Tot romanii foloseau si termenii "filosofae" (profesor de filosofie) sau "magister dicendi" (maestru de elocinta). De mentionat ca la romani, studiile in scoala erau dedicate cu precadere invatarii retoricii ca arta a oratoriei.Arta oratoriei consta intr-o argumentare bogata, o limba, un stil si expresii frumoase, riguroase toate ducand la convingerea, persuasiunea* auditoriului. Termenii retoric, retorica, au insa si un sens peiorativ, de declamatie emfatica, de pretiozitate, de afectare.Retorica este arta de a construi o bine alcatuita, agreabila si frumos curgatoare cuvantare sau discurs; pe scurt retorica este mestesugul bunei cuvantari.Pe parcursul indelungatei sale istorii, retorica a primit mai multe tipuri de definitii pe care le putem sistematiza astfel: in primul rand, exista tipul definitiilor care au in centru ideea ca retorica este creatoare a persuasiunii. Se dau ca exemple: Socrate, Aristotel, Cicero, ultimii, autori de tratate ce au sustinut ca nucleul notiunii de retorica il constituie persuasiunea, fie in toate domeniile de activitate, fie in cel politic si judiciar.Al doilea tip de definitie deplaseaza interesul dinspre persuasiune spre comunicarea propriu-zisa si spre mijloacele cu care ea se realizeaza. Exemplu: Quintilian care definea retorica ca ansamblu de reguli tehniciste, stiintifice care fac sa fie perfecta comunicarea. Pentru Quintilian retorica este o arta a vorbirii elegante.Al treilea tip de definitie sustine ca retorica este arta ornarii, infrumusetarii discursului. in acest caz avem de a face cu o transformare a retoricii intr-o "stilistica practica", intr-o "tehnica a decoratiei" discursului. O definitie mai elaborata este aceea care considera ca retorica este arta de a convinge un auditoriu printr-o argumentatie bogata si riguroasa pusa in valoare de un stil ales si de o limba placuta, agreabila. Pentru a ajunge la o astfel de arta oratorul trebuie sa stapaneasca bine atat regulile gramaticale cat si alte reguli (logice, psihologice) care sa-l ajute sa penetreze gandirea auditorului.Oratorul are nevoie de un ansamblu de procedee in vederea stimularii unor emotii, ganduri celor ce il asculta pentru ca arta de a vorbi bine este arta de a face pe cineva sa cedeze si sa se lase convins. Pentru a indeplini acest scop retorica recomanda sa fie folosit un limbaj adecvat, un ton placut, argumente puternice, procedee care sunt proprii oratorului.