Termenul de informatie se regaseste in orice domeniu de activitate si poate capata conotatii diferite in functie de scopul utilizarii sale. Claude-Jean Bertrand considera ca informatia reprezinta „un stoc de date (mesaje, semnale, simboluri) care se transforma prin procesul de comunicare. Aceasta comunicare permite fiintei umane sa creeze noi semnificatii, sa interpreteze mesajele si sa transforme ideile si cunostintele prin dialogul cu semenii” (2001, pg.21).
Conform Dictionarului de media Larousse, cuvantul informatie contine trei acceptiuni, fiecare dintre acestea lasand loc interpretarilor sau reprezentarilor cu semnificatii foarte diferite. Primul sens esta acela de „precizare sau ansamblu de precizari referitoare la cineva sau la ceva si susceptibila de a fi adusa la cunostinta uneia sau mai multor persoane, aflate in acelasi loc sau dispersate” (2005, pg.170). Acest prim sens este si cel care a stat la baza teoriei informatiei, enuntata in anul 1947 de catre Claude E. Shannon si Waren Weaver. „Aceasta isi propune sa descompuna in mai multe elemente orice comunicare de informatie, de la sursa acesteia pana la destinatie, trecand prin media sau canalul care asigura transmisia dupa codarea semnalului si receptorul care il decodeaza pe acesta din urma pentru a regasi semnalul initial” (idem, pg.171). Acest model aplicat comunicarii mediatizate a fost inspirat din cel al lui Harold D. Lasswell si a fost completat de alti cercetatori in anii `50, care au ajuns la concluzia ca aceasta schema este prea simplista, nu contine date despre continut si semnificatia acestuia, prezentand destinatarul ca pe o sursa pasiva. S-a ajuns la ideea ca „procesul de feed-back era adesea decisiv, iar comunicarea necesita (...) si o relatie intre emitator si receptor, care produce un anumit tip de efect intr-un context dat” (Claude-Jean Bertrand, 2001, pg.20). Cercetarile ulterioare au adaugat ideea de codare si decodare, referindu-se la „noua traducere a mesajului pe care o face receptorul, extragand semnificatiile necesare” (idem)
Cel de-al doilea sens este dat de substantivul informatie articulat cu articol hotarat enclitic –a, care se considera ca desemneaza o cu totul alta realitate, cea care are drept pilon central acea „institutie unica cu tehnici, profesionisti si discipline, aparuta in secolul al XIX-lea, o data cu amploarea revolutiei industriale si a luptei pentru libertati politice si personale”. Aceasta acceptiune este strans legata de acele zone ale jurnalismului care plaseaza pe un plan secund fictiunea si divertismentul si care se dedica, in primul rand, informarii. Informatia este definita, de aceasta data, cu referinta la precizarile credibile si la cunoastere. „Informatia, in calitate de continut emis prin media – un ziar, o statie de radio – este un ansamblu de stiri, de precizari, de anunturi sau de intamplari carora li s-a dat un sens, prin intermediul unei anumite forme si perspective, pentru a fi usor accesibile publicului. Cunoasterea este o stiinta mai mult sau mai putin ordonata, cu o perspectiva mai generala, a carei legatura specifica cu actualitatea este asimilata ca atare de un grup sau de un individ” (C.F. Popescu, 2005, pg.171). in acest caz rolul informatiei este tocmai acela de a realiza legatura dintre actualitate si public si de a dezvolta si a facilita procesul cunoasterii. Astfel, practica jurnalistica utilizeaza ambalajul stirilor sau al altor tipuri de materiale de presa pentru a transmite informatia intr-o forma accesibila receptorilor. Din acest punct de vedere, informatia se poate defini ca fiind „cantitatea de originalitate, de imprevizibil pe care o aduce un mesaj” (Abraham Moles, 1967).
