Din timpuri stravechi omul a avut preocupari pentru cunoasterea mediului natural, dar daca scopul se indrepta cu precadere catre o cunoastere cat mai completa pentru exploatarea resurselor, in ultimele decenii a inceput sa se impuna o alta tendinta, care reorienteaza inclusiv notiunea de eficienta, si anume, o cunoastere pentru protejarea mediului ambiant si, implicit, a oamenilor.
Problema eficientei in societatea de azi se refera din ce in ce mai mult la rezolvarea problemelor complexe cuprinse in sintagma „om – produs - natura", context in care notiunea de eficienta devine mai degraba de eficacitate pentru ecosistem. Dar aplicarea sintagmei amintite nu este posibila in situatia in care de asemenea nu este posibila existenta unui om sanatos intr-un mediu bolnav. De aici si necesitatea de a uni intr-un singur concept sanatatea omului cu a mediului. Prin contopirea termenilor „ecologic" si „sanogeneza", B. Cotigan a folosit pentru intaia oara termenul de ECOSANOGENEZA.
