Terapia cu grup de familii a inceput sa se structureze in 1951. Odata cu aparitia ei, accentul in terapie trece de la persoana terapeutului la forta vindecatoare a grupului. Aceste terapii au un caracter glisant: mereu vin unii, pleaca altii, dar intotdeauna se creeaza un anumit nucleu.
Ambianta in care se desfasoara terapia este foarte naturala ( nu se cere nici macar inchiderea telefoanelor mobile ) iar spontaneitatea si naturaletea familiilor este stimulata. Nimeni nu pleaca de la terapie cu sentimentul ca a fost neimportant sau inutil. Intr-o terapie cu grup de familii, cei care refuza sa discute o fac pt ca sunt blocati si au niste probleme semnificative. Sunt importante de observat de catre terapeut mimica si pantonimica, tonul, intonatia.
Terapeutul are rolul de a descuraja agresivitatea, de a modera exprimarea emotiilor. Cuplurile au tendinta sa ascunda sau sa se prezinte in postura de familii model iar rolul terapeutului este sa dezgoleasca, sa devoaleze distorsiunile relatiilor.
