Intentiile exprimate de Jean Monnet, autorul „Planului Schuman" de a se realiza intr-un ritm accelerat unificarea Europei au fost franate prin crearea Consiliului, institutie care exprima suveranitatea statelor membre. Conform prevederii din Tratat: „Consiliul este format din cate un reprezentant la nivel ministerial al fiecarui stat membru, abilitat sa angajeze guvernul acelui stat membru" (art.203 ex.art.146) din TCE. Din punct de vedere al structurii, Consiliul este o constructie interguvernamentala, dar din punct de vedere functional, el depaseste acest cadru intrand in randul institutiilor integrarii europene. Totodata, Consiliul reprezinta (cu limitarile corespunzatoare) - legislativul comunitar.
Numita dupa tratatul de fuziune a institutiilor europene Consiliul de Ministri, aceasta institutie fundamentala a integrarii europene a primit din 1993 denumirea oficiala de Consiliul Uniunii Europene.
Desi numele conduce ia ideea unei institutii unice, Consiliul se intruneste de fapt in „formatiuni" diferite in functie de problemele discutate. Daca acum cativa ani se vorbea de „mai mult de 25 de tipuri de "formatiuni" in care se intrunea Consiliul UE, in prezent ele au fost reduse la noua. Cea mai importanta forma a Consiliului, careia i se recunoaste rolul de coordonare, este Consiliul ministrilor de externe, numit oficial Consiliul Afacerilor Generale Alte forme de intrunire sunt:
