Consilier, un adevarat logofat de taina al organizatiilor (de la simple companii pina la state sau corporatii transnationale), un adevarat Richelieu al erei mediatice; si mai afla ca actalul formalism standardizat al specializarii de public relations a plecat dintr-un principiu viu, „in miscare“, legat de actiunea sociala; si mai afla ceva: anume ca PR-ul este, inca de la inceput, una dintre acele indeletniciri creative, ambigue si proteice, deopotriva arta si stiinta. E valabil pentru oricine are tangenta cu sferele marketingului si comunicarii, care va gasi astfel o uimitoare cale de acces catre acel nucleu comun al publicitatii si al publicity-ului; al influentarii consumului si al criticii consumismului; al stiintelor comportamentale si al practicii sociale. E valabil pentru observatorii, de varii specializari, ai societatii postindustriale, care vor surprinde acel fenomen subtil si totusi de impact, inefabil in devenire si totodata impetuos in manifestare, cel al cristalizarii opiniei publice – termen metaforic ce trimite la chimie… chiar la alchimie… – si asta nu oricum, ci din relatarea unuia dintre
Importantii minuitori ai „retortei“ sociale. E valabil – poate in primul rind – pentru noi toti in calitate de cetateni, de participanti constienti (sau tinzind spre o mai buna constientizare) la procesul de cristalizare a opiniei publice. Şi asta tocmai intr-un moment in care, in Romania, opinia publica tinde sa recada treptat in starea de latenta si pasivitate a unor epoci (considerate) revolute.
De fapt, cartea lui Bernays mai are un mesaj special pentru cititorii romani, atunci cind relateaza o stralucita actiune de PR national-statal a regatului Romaniei, prin care acesta a cistigat in mod irevocabil simpatia opiniei publice americane. Desi nu avem motive sa spunem „romanul s-a nascut PR-ist“, iata un fapt care ne situeaza in avangarda acestui domeniu, in aceeasi epoca fasta in care furnizam lumii pionieri ai artei moderne si ai aviatiei...
