CAPITOLUL 1INTRODUCERE iN ECONOMETRIE1 DEFINITIILE ECONOMETRIEI2 TERMENUL DE ECONOMETRIE3 CONTRADICTIILE CU CARE SE CONFRUNTA ECONOMETRIA4 ORIENTARI DIFERITE ALE ECONOMETRIEI1 Definitiile econometrieiDezvoltarea rapida a econometriei a generat formularea mai multor definitii cu privire la domeniul acestei discipline economice.Exista mai multe categorii de definitii:a) definitia istorica;b) definitia restrictiva;c) definitia extinsa.a) Definitia istorica a econometriei a fost formulata de R. Frisch in primul numar al revistei "Econometrica", in ianuarie 1933: "experienta a aratat ca fiecare din urmatoarele puncte de vedere, al statisticii, al teoriei economice si al matematicii, este o conditie necesara, dar nu si suficienta, pentru o intelegere efectiva a realitatilor cantitative din economia moderna; unificarea lor este aceea care asigura eficienta. Econometria este tocmai aceasta unificare".Conform acestei definitii, sustinatorii ei considera ca prin econometrie se intelege studierea fenomenelor economice pe baza datelor statistice cu ajutorul modelelor matematice.b) Definitia restrictiva propusa de "Cowles Commission for Research in Economy" (Chicago, 1940-1950), considera ca nu exista econometrie daca investigarea fenomenelor economice nu se face cu ajutorul modelelor aleatoare (stocastice).Sustinatorii acestei definitii sunt L.R. Klein, E. Malinvaud, G. Rottier. Ei includ in domeniul econometriei numai cercetarile economice care utilizeaza metodele inductiei statistice testarea estimatiei, verificarea ipotezelor statistice la verificarea relatiilor cantitative formulate "in" teoria economica cu privire la fenomenele sau procesele economice cercetate.Un studiu econometric presupune: existenta prealabila a unei teorii economice privind fenomenul, procesul sau sistemul economic cercetat, pe baza careia se construieste modelul economic, care reprezinta formalizarea ipotezelor teoriei economice cu privire la fenomenul, procesul sau sistemul investigat; posibilitatea aplicarii metodelor inductiei statistice la verificarea ipotezelor teoriei economice; construirea modelului econometric si rezolvarea acestuia.Aceasta definitie restrictiva exclude din domeniul econometriei cercetarile economice care nu se fundamenteaza pe: o teorie economica - implicita sau explicita privind modelul econometric al fenomenului, procesului sau sistemului studiat; o interpretare aleatoare a modelului respectiv.c) Definitia extinsa a econometriei, promovata de economistii din tarile anglo-saxone, tine seama de puternica dezvoltare, aparuta dupa 1950, a metodelor cercetarii operationale: teoria optimului, teoria stocurilor, teoria gafelor, teoria deciziilor, teoria jocurilor etc.Prin domeniul econometric, in sensul larg al termenului, se intelege econometria, definit in mod strict, adica, incluzand domeniile mentionate atunci cand ea este inteleasa in mod restrictiv, la care adaugam metodele cercetarii operationale.2 Termenul de econometrieUtilizarea abuziva a termenului de "econometrie", atat de frecventa in tara noastra, obliga sa fie urmarita traditia incetatenita in stiintele sociale, aceea de a explica si motiva domeniul de studiu. Nu vom intalni prea multe lucrari de fizica sau chimie in care autorul sa se simta obligat sa-si justifice preocuparea fata de cititor prin lungi tirade despre "obiectul si metoda" sau "sfera si importanta" cercetarilor sale. Desigur, in primul rand, datorita faptului ca nimeni nu ii cere asa ceva. De ce nu Aceasta este mai ales o problema de sociologie a culturii care, oricat de tentanta ar fi, nu constituie obiectul lucrarii noastre si nici nu cunoastem metoda pentru abordarea sa. Dar exista cel putin un motiv, evident, pe langa numeroase altele: nicaieri confuziile terminologice nu au cauzat atatea dificultati ca in stiintele sociale, uneori chiar in privinta denumirii lor, astfel incat orice autor serios trebuie sa fie preocupat de clarificarea notiunilor cu care opereaza.A scrie pur si simplu "Econometrie" pe coperta si a intra in medias res este imposibil, atunci cand te adresezi unui cititor cu un anumit nivel de pregatire si se presupune ca are unul destul de important pentru simplu motiv ca pe parcursul unui studiu, nu totdeauna foarte critic desi, adesea, important ca volum, cititorul a asimilat si o parte din confuzia semantica creata de-a lungul multor decenii.Se considera ca adresandu-se unui cititor, de la acesta asteptam sa aiba:a) cunostinte importante de economie politica;b) cel putin matematica din liceu;c) unele notiuni de statistica matematica uzuala (regresie, dispersie etc.);d) cunostinte de logica si metodologie stiintifica, cel putin elementare pentru a putea sa definim obiectul econometriei si sa formulam si o justificare a sa atat sub un aspect pozitiv, cat si sub unul negativ.Pozitiv: ca ceea ce este; negativ: ce nu este si nu poate fi.Cei care au inventat denumirea de "econometrie" au avut in vedere dezvoltarea cercetarilor economice in legatura cu statistica si matematica. Ei au fost in acelasi timp si intemeietorii Societatii Econometrice (Econometric Society). Nu aceasta societate este cea care a "inventat" insa econometria ca atare, dar in cursul activitatii sale, de aproape patru decenii, a contribuit treptat, treptat la cristalizarea definitiei pe care am adoptat-o si in lucrarea de fata.Ar trebui sa mentionam pe intemeietorii acestei societati. il mentionam intai pe Ragnar Frisch, laureat al premiului Nobel pentru economie. in 1928, Frisch, "in acea vreme profesor de economie la varsta de 34 de ani la Universitatea din Oslo, l-a intalnit pe Charles F. Roos, un tanar membru al facultatii de matematica a Universitatii Princeton, pe atunci secretar al sectiei K (economie, sociologie si statistica) a Societatii Americane pentru Propasirea stiintelor. Roos si Frisch se hotarasc sa intreprinda actiunea. Prima miscare a fost sa ceara ajutorul lui Irving Fishersi, in aprilie 1928, cei trei barbati se intalnesc la New Haven, in casa acestuia. Fisher nu a fost prea optimist, dar a promis sa coopereze daca Roos si Frisch vor gasi 100 de persoane in lume care sa se arate interesate sa se asocieze la o astfel de societate. Ei au intocmit o lista, dar nu au putut insira mai mult de 80 de nume. Totusi s-au hotarat sa continue actiunea, primul pas fiind intrarea in corespondenta cu cei 80. Scrisorile s-au bucurat de o primire favorabila si au rezultat inca alte aproximativ 80 de propuneri de nume noi. Si astfel, la 29 decembrie 1930, la Cleveland, a fost intemeiata Societatea Econometrica (Econometric Society). Creandu-se societatea s-a creat si termenul; notiunea s-a cristalizat abia mai tarziu, pe baza experientei mai vechi si pe temeiul noilor cercetari organizate.3 Contradictiile cu care se confrunta econometriaNici una dintre metodele cantitative nu ne va putea satisface in intregime - realitatea se dezvaluie cercetatorului sub aspecte contradictorii.Trei contradictii importante ne vor interesa in context econometric, si anume:Nu totdeauna masuratorile (observatiile cantitative, statistice) se refera la structura reala pe care este construit un obiect economic. Datele, oricat de exacte si corecte ar fi observatiile noastre, pot reflecta aspecte de suprafata atat de departate de esenta fenomenului cercetat, incat legatura care o stabilim intre ele sa nu aiba nimic comun cu legatura structurala care sta la originea lor.1. Contradictia dintre structural si fenomenologicEste, probabil, in buna masura o rezultanta a primei contradictii. Trebuie sa admitem, in multe cazuri, ipoteze probabilistice asupra legaturii dintre variabilele observate pentru simplu motiv ca suntem ignoranti in privinta relatiilor cauzale "complete". De fapt, aceasta ignoranta da viata econometriei. Daca am cunoaste nemijlocit legaturile structurale cautate, am deslusi si sistemul relatiilor cauzale care actioneaza in ele. Cum insa masuratorile noastre, statistica noastra, nu se refera decat la fenomenal, trebuie sa recurgem la surogatul probabilistic.2. Contributia dintre cauzal si stocasticModelele noastre deductive vin adesea in contradictie cu rezultatele cercetarii empirice. La prima vedere s-ar parea ca trebuie sa cedam rezultatelor empirice. Cunoscand insa deformarile la care sunt susceptibile, va fi limpede ca nu putem si nu avem voie sa renuntam in orice imprejurare la deductiile noastre strict teoretice.3. Contributia dintre rational si empiricFormularea contributiilor de mai sus ne ofera, acum, poate, si ceva mai multa limpezime in ceea ce priveste deosebirea dintre economia matematica si econometrie. Prima trateaza rationalaspectele structurale si cauzale ale economiei. Cea din urma, impreuna cu alte metode cantitative, trateaza empiric aspectele fenomenologice si statistice ale obiectului economic. Dar contradictiile enuntate nu pot fi rezolvate de o singura metoda cantitativa, si, astfel, econometria nu poate fi admisa ca unic principiu de solutie.in acelasi timp, vom vedea ca nu poate exista o solutie absoluta a contradictiilor de mai sus pe plan strict cantitativ. Metodele cantitative insesi, si ca atare si econometria au contradictiile lor interne nerezolvabile.Acestea nu sunt limite ale cunoasterii, ci limite ale metodei. Econometria ca metoda de cunoastere are limitele sale. Dar cunoasterea trebuie sa mearga pana la aceste limite pentru ca sa le depaseasca prin alte metode. Adesea, depasirea acestor limite nu mai poate fi facuta cu metode cantitative, ci numai pur rationale sau chiar numai intuitiv. De aceea, consideram cunoasterea econometrica a fenomenelor economice ca fiind o etapa sau o treapta in procesul cunoasterii. Chiar daca, in multe cazuri, aceasta metoda nu rezolva, ci dimpotriva creeaza sau mai precis descopera contradictii si fisuri in cunoasterea noastra, ea ne ofera tocmai prin aceasta enorm de mult. Lumea se prezinta in fata economistului cu totul altfel inainte si dupa studiul econometriei (ca si al oricarei alte metode sau a economiei matematice).4 Orientari diferite ale econometrieiContributia dintre aspectul fenomenologic si structural imanent pe care-l rezolva stiinta prin fiecare descoperire a sa este prezenta, sub forme deosebite totusi atat in economia capitalista, cat si in cea socialista. Complexitatea acestei contradictii nu este o functie a oranduirii sociale, ci, mai degraba, a gradului mare de interdependenta dintre toate domeniile vietii economice productie, cerere, activitate intreprinzatoare si inovatoare care caracterizeaza o economie moderna industriala dezvoltata.Cu toate acestea, inceputurile istorice ale economiei socialiste i-au orientat pe economisti mai mult spre diferite cercetari de structura, bazate pe masuratori nemijlocite, neglijand pe cele de tip econometric. Ne referim la Uniunea Sovietica a anilor 1920, unde s-au facut in acea vreme insemnate cercetari de analiza de structura a productiei, precursoare ale balantelor interramuri. Aceasta orientare s-a intemeiat pe credinta larg raspandita ca, datorita capacitatii statului socialist de a-si controla aparatul de productie, nu se pot naste discrepante importante intre structural si fenomenologic. Statul stiind cum isi repartizeaza factorii de productie va sti si ce rezultate vor da, intregul aparat care transforma "factorul" in "rezultat" fiind sub controlul sau.in capitalism, lucrurile erau bineinteles deosebite. Aici statistica cunostea, ce-i drept, mai mult sau mai putin, factorii angajati "munca" si "investitiile" si avea o evidenta rezonabil de corecta despre rezultate: venit national, produs social etc. Dar nu se stia nimic despre structura mecanismului care transforma "factorii" in "rezultat". S-a stiut doar ca o legatura in orice caz exista si s-au experimentat modelele acestei legaturi cu instrumentul statisticii matematice. Asa s-au nascut, de exemplu, primele functii de productie.Astazi, stim deja ca nici economia socialista nu e atat de "stravezie" incat sa-i putem cuprinde structura, asa-zicand cu "ochiul liber" si stim foarte bine ca econometria functiilor de productie ne poate servi si aici. Si stim totodata ca si in capitalism se pot produce modele input-output. Un lucru este insa sigur, ca cele doua moduri de abordare a cercetarilor cantitative au aparut pe terenuri social istorice diferite, dar sunt, cel putin partial, reciproc aplicabile.