Globalizarea defineste procesul de extindere si multiplicare a interdependentelor economice la nivel mondial, ca urmare a liberului schimb intre state si intreprinderi. Desi initial, termenul de globalizare, din punct de vedere conceptual era sinonim cu termenul de mondializare, astazi, cei doi termeni sunt abordati diferit.
Astfel, prin mondializare este definita dimensiunea politica a procesului de aparitie si dezvoltare a interdependentelor dintre statele si zonele lumii, iar prin globalizare se defineste dimensiunea economica a aceluiasi proces, insa, la nivelul intreprinderilor. De mentionat ca spatiul economic mondial nu trebuie interpretat ca o entitate omogena de tipul „pietei unice” sau al „democratiei de piata la scara mondiala”. Spatiul economic mondial este o consecinta directa a diviziunii internationale a muncii, bazata pe competitie si pe capacitatea de valorificare a factorilor de productie aflati in avantaj competitiv.
Intre partenerii ce actioneaza in spatiul economic mondial se stabilesc o serie de raporturi care, desi sunt reglementate prin intermediul unor acorduri si institutii internationale – aceste raporturi reflecta inegalitatile si decalajele economice existente la un moment dat intre statele si zonele economice ale lumii. Sistemul de interdependente dezvoltate de spatiul economic mondial difera ca intensitate in functie de puterea si pozitia fiecarei tari in cadrul sistemului international, putand favoriza sau nu o tara sau alta. In multe cazuri, ceea ce pentru tarile dezvoltate inseamna interdependenta, pentru tarile mai putin dezvoltate inseamna dependenta.
Competitia dintre partenerii externi (intreprinderi) nu este exclusiv economica, deoarece decalajele dintre ei substituie, de multe ori, forta economica cu forta ideologica, politica si chiar militara a grupurilor de interese din spatele cortinei. In concluzie, globalizarea nu statueaza principiul echitatii, ci principiul competitivitatii, ceea ce face ca dezvoltarea unora sa se bazeze pe subdezvoltarea altora.
