l. DEFINITIA SI OBIECTUL PSIHOLOGIEI - Stiinta despre viata sufleteasca se numeste psihologie. Psihologia urmareste sa descrie in mod complet si exact diferite forme ate vietii sufletesti; in acelasi timp, ca ne da si explicarea faptelor sufletesti sub raportul succesiunii si al coexistentei lor.
Ea este, prin urmare, o stiinta descriptiva a vietii sufletesti, asa cum sunt stiintele naturale ale obiectelor si organismelor naturii, iar pe masura ce teoriile psihologice izbutesc sa fie confirmate de experienta, ea este si o stiinta explicativa, asa cum unele dintre aceleasi stiinte naturale au reusit sa devina, gratie tot experientei.
Daca viata sufleteasca nu s-ar deosebi prin nimic de viata pe care o intalnim in formele vegetale si animale, nici nu ar fi nevoie de o stiinta deosebita a psihologiei. Psihologia ar fi atunci un capitol al fiziologiei. Definitia si obiectul ei ar fi fixate o data cu definitia si obiectul stiintelor biologice carora le apartine fiziologia. Dar obiectul psihologici are caracterele sale proprii care opresc aceasta fuzionare. Viata sufleteasca este o manifestare a vietii animale in genere, insa cu adaosul catorva particularitati care complica si schimba felul obisnuit al manifestarilor vietii animate. Pentru intelegerea complicatiilor si schimbarilor produse in cursul obisnuit al vietii animale de catre caracterele vietii sufletesti, avem stiinta psihologiei.
Care sunt trasaturile specifice ale vietii sufletesti? Cateva exemple au sa ni le ilustreze inainte de a le enumera in chip metodic. Sa presupunem ca avem inaintea noastra o intindere de pamant nisipos cum sunt acelea de pe malul marii, acoperita cu urme de tot felul si curiozitatea ne-ar impinge sa recunoastem pe faptuitorii acestor urme. Am incepe atunci sa distingem, punand in legatura fiecare urma cu banuitul ei faptuitor. Ici vedem gropite regulate care se succed, cand mai des, cand mai rar, pastrand aceeasi forma stearsa de obiect rostogolit. Chiar daca n-am vedea mai departe o creanga uscata infipta imr-utt musuroi de nisip, tot n-am risca sa confundam gropitele tacute de ea cu urmele unui animal. Gropitele facute de creanga sunt determinate de greutatea corpului rostogolit de puterea vantului si de nivelul terenului. Distanta dintre ele, precum si forma lor, cand le avem, ne sunt indeajuns; cunoscand greutatea crengii si nivelul terenului, putem determina puterea vantului. Faptuitorul, in acest caz, este un agent mecanic. Urmele produse de agenti mecanici se recunosc toate in acelasi fel. Legatura dintre aceste urme si faptuitorii lor este legatura dintre efectul si cauza miscarii mecanice, iar pe aceasta o putem cunoaste in chip exact, matematic. Sa trecem mai departe la celelalte urme de pe nisip. Iata acolo un mers de animal. Greutate nu este nici aici ca sa deosebim intre mersul de pasare si cel de mamifer.de broasca, ori de sarpe. Cine cunoaste din zoologie viata animalelor n-are decat sa aplice cunostintele sale pentru a avea pe faptuitor, si nu numai pe faptuitor, dupa clasa sa zoologica, ci si motivul biologic care l-a adus pe animal sa faca pasii pe care i-a facut. Daca urmele sunt pastrate intacte, un zoolog citeste din ele tot ce s-a petrecut in acest colt de mediu biologic. Legatura dintre urme si faptuitor, in acest caz, nu este o miscare mecanica, ci o corelatie biologica, ale carei legi insa sunt tot asa de bine determinate si cunoscute.
