Curs de turism. Geomorfologie anul II
calendar_month 09 Ian 2008, 00:00
Relieful reprezinta ansamblul formelor pozitive si negative care se insumeaza in alcatuirea suprafetei uscatului si a fundului bazinelor oceanice si marine. Formele de relief au dimensiuni diferite si au rezultat prin actiunea agentilor endogeni (interni, se manifesta in scoarta sau de la contactul acesteia cu mantaua Pamantului) si exogeni (externi, ce provin din alte medii - apa, aer, viata, societatea umana) situatie care spatial le impun prin configuratia scoartei. De aici ideea unora ca "relieful este" fata exterioara a litosferei (scoartei) sau fata (interfata) de la contactul aerului, apei, vietuitoarelor, societatii umane cu scoarta. in realitate aceasta "fata" nu constituie decat o componenta a reliefului, o reflectare exterioara a sistemului respectiv.
Denumirea care a fost data de catre K.F. Neumann (1854) rezulta din asocierea a trei termeni - geo(gi) - pamant, morphi = morfologie, (sens de fizionomia suprafetei terestre), logos (vorbire, stiinta). Ea s-a impus la finele sec. XIX inlocuind alti termeni folositi in paralel (morfologie, orografie, relief du sol etc.) si al caror continut implica mai mult descrierea reliefului1). Sensul complex al termenului s-a intregit treptat in sec. XX mai intai prin cunoasterea in amanuntime a reliefului; prin identificarea si intelegerea ansamblului de relatii dintre elementele reliefului dar si a celor care exista intre acesta si celelalte componente naturale si antropice ale mediului geografic, inclusiv a sistemului de ierarhizare genetico-evolutiv si spatial –temporar, a determinat extinderea si independenta obiectului de studiu al Geomorfologiei.
Noutati




