Diafiltrarea (DF) este un produs de separare prin membrana prin care, adaugand apa in concentrat si repetand UF, se poate indeparta o cantitate suplimentara de molecule de dimensiune mica. Acest proces constituie o extindere a UF si poate fi considerat ca o purificare.
Apa poate fi adagata in doua moduri:
? in vasul de alimentare la inceputul procesului de diafiltrare;
? in modul continuu in procesul de filtrare, cu aceeasi debit cu care este evacuat permeatul.
in cazul celei de-a doua metode, volumul de apa care trebuie adaugat pentru a se atinge nivelul de puritate dorit, poate fi calculat cu relatia:
(7.1)
in care:
V – volumul de apa adaugat, in l;
R – factorul de retinere pentru substante cu molecula mica (ideal R=0, dar datorita fenomenului de difuziune si polarizarii de membrana, R poate avea o valoare practica de 0,1);
– masa de apa din produs inainte de diafiltrare;
si – masa de substanta cu molecula mica inainte si dupa diafiltrare.
Deoarece volumul in procesul de diafiltrare este mentinut constant, raportul dintre si trebuie sa fie identic cu raportul concentratiilor. Aceasta ecuatie poate fi folosita pentru a determina cantitatea de apa care trebuie adaugata pentru a se realiza limita limita de concentratie in produs. Viteza de indepartare a substantei cu molecula mica este direct proportionala cu concentratia sa in produs. Stabilind nivelul la care se realizeaza UF in prima etapa a procesului, se adauga apa cu debitul de evacuare a permeatului. Se asigura astfel o concentratie maxima, in conditiile date, a substantei cu molecula mica. Atat in concentrat, cat si in permeat. Aceste date indica cea mai mare viteza de indepartare a substantei si in consecinta cantitatea minima de apa adaugata.
