Discutiile declansate de aparitia fenomenului „manuale alternative", punand in chestiune existenta, chiar sansa de supravietuire a manualului unic mi se par firesti, erau de asteptat. Vocile care ataca cu vehementa posibilitatea aparitiei unor manuale diferite, avand la baza aceleasi programe, sunt si acestea un produs previzibil. Cand ai fost expus intreaga viata unei singure surse de informatii, nu poti vedea rostul alternativelor, variantelor, nuantelor. Orice sistem coerent, cand se vede atacat in insasi existenta sa, inventeaza mijloace de salvgardare. Aparatorii dirijarii informatiei, in scopul formarii unui model precis de personalitate, convenabil ideologiei dominante, se vad, deodata, deposedati de forta lor unica de persuasiune, cu ajutorul careia forjau constiintele, formarea structurii cognitive, modelau „omul nou". Cand ai fost fasonat pentru a te identifica cu autoritatea atotcuprinzatoare, care impune ordinea existentei, inclusiv un sistem „coerent" de idei, informatii, adevaruri, nu poti accepta acest cuvant insidios - alternativ - capabil sa arunce in aer lumea ta, adevarurile tale si ale celor cu care le impartasesti. Ce dezastru! Nu mai exista autoritate, nu mai ai instrumentul dominatiei, nu mai poti exercita nici un fel de control social, nu mai poti face apel la o „competenta recunoscuta" si nici invoca prestigiul in numele caruia sa poti invita la identificare. O conditie a supunerii cognitive neconditionate este absenta unei autoritati rivale. Pentru a-ti exercita autoritatea fara ingradire, trebuie deci sa elimini concurenta, sursele „dizarmoniei", alte voci...
