Orice stiinta trebuie, in primul rand, sa-si fixeze terminologia.
Etimologic, expresia "drept civil" isi are sorgintea in ius civile din dreptul roman, civitas insemnand comuna, localitate, cetate. Pentru romani ius civile era dreptul care apartinea exclusiv membrilor unei cetati, spre deosebire de ius gentium care insemna dreptul pe care il puteau invoca strainii (peregrinii), dar nu ca membrii ai unei anumite cetati.
Expresia "drept civil" poate fi luata in trei sensuri si anume:
Mai intai ea desemneaza ramura de drept civil a sistemului de drept romanesc, adica totalitatea ori ansamblul normelor juridice din acest domeniu. Cu valoare de echivalenta doctrina a numit acest inteles drept obiectiv sau drept pozitiv. Vom putea spune deci: drept civil roman, drept civil francez, drept civil german etc.
Intr-un al doilea sens, expresia "drept civil" evoca acea posibilitate sau prerogativa recunoscuta de legea civila titularului dreptului civil - subiect activ - in virtutea caruia acesta poate cere o conduita corespunzatoare dreptului sau de la subiectul pasiv, iar in caz de nevoie poate apela la forta coercitiva a statului pentru protectia dreptului sau.
