Mai mult ca niciodata, astazi, in conditiile economiei moderne intemeiate pe schimb, satisfacerea nevoilor tot mai mari de bunuri si servicii ale oamenilor se realizeaza prin intermediul diferitelor contracte. Aceasta situatie l-a determinat L. Josserand sa remarce inca acum cateva decenii ca „traim tot mai mult de o maniera contractuala”
Codul civil contine atat un corp de reguli aplicabile contractului in general (Cartea III, Titlul III, art. 942 si urmat.), care se refera la formarea valabila (capacitate, consimtamant, obiect, cauza) si executarea acestuia (efectele intre parti si fata de terti, normele de interpretare, executarea in natura si prin echivalent, rezolutiune, riscuri), cat si reguli aplicabile unor anumite contracte (Cartea III, Titlurile IV-XVIII, art. 1223 si urmat.), si anume: de casatorie (in prezent, abrogat), vanzare-cumparare, schimb, locatiune, societate, mandat, comodat, imprumut, depozit, aleatorii (joc si prinsoare, renta viagera), fidejusiune, amanet, antichreza (in prezent, abrogat),ipoteca; reguli la care se adauga si cele referitoare la donatie, care, datorita faptului ca intra in categoria liberalitatilor, este reglementata la art. 813-840 C. civ.
Se distinge prin urmare, pe de o parte, existenta unui drept comun aplicabil tuturor contractelor ¦ care impreuna cu responsabilitatea civila si cu quasi-contractele (toate facand parte din Titlul III al Cartii III a Codului civil sub denumirea improprie „Despre contracte sau conventii) formeaza materia cunoscuta sub denumirea de „Teoria generala a obligatiilor” ¦, iar pe de alta parte dreptul special al contractelor.
2. Notiunea de contract special Vanzarea, schimbul, locatiunea si toate celelalte contracte reglementate de Codul civil sunt contracte „numite”, prin opozitie cu contractele „nenumite”, care nu sunt reglementate in mod distinct. Contractele numite reprezinta fiecare un anumit tip repetitiv de contract, pe cand contractele nenumite sunt atipice, neincadrabile in tipare, fiind construite ad hoc de parti prin vointa lor, clauza cu clauza, in functie de nevoile lor, principiul libertatii contractuale permitand orice combinatie, in limitele prevazute de art. 5 C. civ. (ordinea publica si bunele moravuri).
