CURS DREPT CIVIL: PROBELE IN PROCESUL PENAL

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:55 history_edu Anonim
Aspectele psihologice ale marturieiIntr-un proces judiciar ne intereseaza veridicitatea marturiei si modul in care cunostintele psihologice ne ajuta in acest sens. Desigur un martor poate minti. Ne vom ocupa insa de problema detectiei minciunii intr-un alt curs. in continuare ne vom concentra atentia asupra martorului de buna credinta: un martor care coopereaza deplin cu justitia, care vrea sincer sa ajute organele de urmarire penala si instanta pentru a se stabili adevarul intr-o cauza legala. Ei bine, nenumarate cercetari permit sa se ajunga la concluzia ca pana si cel mai respectabil, sincer, coerent si convingator martor se poate insela (Devlin, 1976). Elementele principale ale cognitiei umaneFolosim termenul de "cognitie" pentru a ne referi la acele procese mentale prin care ajungem sa intelegem, sa conferim sens lucrurilor; cognitia este un melanj de procese cognitive printre care se afla pe prim plan atentia, perceptia, memoria, inteligenta.Atentia poate fi definita ca "un canal de capacitate redusa pentru transferul datelor" (Davenport, 1992). Atentia reprezinta o serie de operatii ce ne ofera posibilitatea de a avea acces selectiv la stimulii interni sau externi.Perceptia implica acele procese care asigura preluarea in interior, la nivelul cortexului cerebral, a datelor ce provin de la simturile noastre; ea este responsabila si de o prima prelucrare semantica a datelor. Modul in care interpretam input-ul senzorial este influentat de varsta, cultura, asteptari, emotii, cunostinte speciale, etc.In ultimii ani cercetatorii preocupati de studiul memoriei sustin tot mai des o viziune mult mai nuantata asupra acestui proces psihic: se face simtita o trecere de la o viziune monolitica asupra acestui proces spre o conceptie a memoriei ca fiind alcatuita din mai multe tipuri de memorie (Squire et al., 1993). Rezultatele obtinute sugereaza ca la nivelul memoriei exista o specializare in materie de modalitati de stocare a informatiei. Fiecarei categorii de memorie, de fapt, ii corespunde un anume gen de proces de stocare si, mai ales, de accesare a informatiei stocate. In timp ce memoria de lunga durata pare sa fie organizata in etape sau procese diferentiate, s-a stabilit ca memoria de scurta durata are o durata de retentie a informatiei de 20 secunde. Este timpul in care un nou input va elimina informatia anterioara. in acelasi timp memoria de scurta durata are si o limita de capacitate: ea poate retine simultan maximum 7 elemente. Ne putem imagina ca memoria de scurta durata reprezinta o discheta pe care incap doar 7 fisiere distincte, fiecare fisier aflandu-se pe acea discheta timp de maximum 20 de secunde, dupa care este transferat pe discul dur al memoriei de lunga durata.Perceptia si memoria umana ca procese active si constructivePolitistii, judecatorii si alte persoane cer martorilor sa-si aduca aminte detalii despre evenimente, sa descrie fata unei persoane, sa anunte durata derularii unui eveniment, etc., totul realizandu-se pornind de la presupozitia implicita ca memoria umana este un soi de aparat video. O astfel de viziune statica, pasiva asupra atentiei, perceptiei si memoriei umane nu corespunde realitatii. Atentia, perceptia si memoria umana sunt procese psihologice active, care mai degraba construiesc activ o lume decat o inregistreaza pasiv.Datele care s-au acumulat in psihologia cognitiva si psihologia sociala sugereaza ca perceptia este directionata de structuri organizate de cunostinte anterioare numite scheme (termenul a fost initial propus de Bartlett (1932) si este astazi un concept fundamental in psihologie). Schemele determina nu numai o directionare a atentiei si perceptiei, ci influenteaza si stocarea datelor in memorie si reamintirea acestora. Atunci cand o persoana incearca sa-si aduca aminte o intamplare, ea incearca de fapt sa dea o coerenta semantica elementelor memorate, completand relatarea sa cu elemente care nu au fost prezente dar trebuiau (in conformitatea cu schema respectiva) sa fie prezente si eventual omitand elemente care au fost prezente desi nu se potrivesc schemei evenimentului.Multe aspecte ale unor marturii nu pot fi intelese pe deplin corect decat daca incercam sa intelegem ce fel de persoana este martorul, ce incearca sa faca, ce valori, atitudini, expectante, motivatii poseda, atat in momentul producerii evenimentelor marturisite (momente in care intervin atentia si perceptia) cat si in momentul pastrarii informatiei si, in special, atunci cand depune marturia (interventia memoriei).Altfel spus:- Perceptia nu este o reflectare fotografica; ea presupune o contributie activa din partea martorului;- Memoria umana este deopotriva selectiva si constructiva.Este important sa tinem cont de faptul ca "atunci cand observam ceva incercam sa-i conferim un sens si percepem totul prin prisma sensului conferit initial" (Llozd-Bostock, 1988, p. 5).Etapele functionarii memoriei in contextul marturiei legaleHollin (1989) precizeaza ca cercetarile psiho-legale ale marturiei s-au ocupat de diferitele categorii de variabile, analizand interventia acestora asupra diferitor functii sau etape ale memoriei. Majoritatea autorilor sunt de acord ca cele mai importante functii sau etape ale functionarii memoriei sunt achizitia informatiei, stocarea informatiei si rememorarea informatiei.Aceste etape ale functionarii memoriei au fost investigate sistematic in psihologie si, raportat la problematica marturiei, corespund urmatoarelor etape:a)urmarirea unui eveniment;b)timpul care trece de la urmarirea evenimentului si pana la depunerea marturiei;c)depunerea marturiei.in realitate insa aceste etape nu sunt la fel de bine ordonate si distincte. De exemplu, in timp ce o persoana asteapta sa depuna marturie, el sau ea poate urmari o emisiune TV care speculeaza asupra circumstantelor si autorului infractiunii sau poate sa discute cu un alt martor. Asa cum vom vedea ulterior, in cursul unei astfel de expuneri sau interactiuni un martor achizitioneaza anumite informatii ce pot deveni parte a memoriei legate de evenimentul propriu-zis.