CURS DREPT CIVIL: PROCEDURA CIVILA ROMANA

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:55 history_edu AlexandruS
Caracteristici: Procedura este procesul care prin norme procedeaza la sanctionarea drepturilor subiective civile incalcate. Procedura civila romana cuprinde totalitatea normelor care reglementeaza sanctiunile cu privire la incalcarea drepturilor de mostenire, de creanta. Din punct de vedere cronologic delimitam urmatoarele sisteme procedurale:1. Procedura legis actiones (legea actiunilor) (epoca veche)2. Procedura formulara (epoca clasica)3. Procedura extraordinara (epoca post-clasica)Primele doua proceduri prezinta urmatoarele asemanari:1. Procesul se desfasoara in doua faze:- In jure (in fata magistratului)- In judicio (in fata judecatorului)2. Magistratul avea rolul de a organiza instanta.3. Judecatorul era o persoana privata care conducea desfasurarea procesului (dezbaterea contradictorie a partilor). Asculta pledoaria avocatilor si pronunta o sentinta. Judecatorul este o persoana aleasa de parti confirmata de magistrat. Deosebiri: Pentru prima procedura, rolul magistratului era limitat, formalist, rigid, pentru ca el urmarea ca partile sa respecte formele tipului de proces pe care il organiza si pronunta anumite cuvinte.In cazul celei de a-II-a proceduri rolul magistratului a crescut. Printr-o formula dadea judecatorului instructiuni cu privire la modul in care trebuia sa judece.Procedura extraordinara elimina cele doua faze, procesul desfasurandu-se doar in fata unei singure persoane.1. Procedura legis actionesCaracteristici:- Explicatia denumirii: conform lui Gaius inseamna ca orice actiune se intemeiaza pe lege. Adica actiunile nu puteau fi folosite decat daca erau create de lege. La inceput colegiul pontifilor elabora o formula specifica fiecarui tip de creanta pentru a declansa un proces.Caracterele acestei proceduri:1. Caracterul legal rezulta din insasi denumirea lor2. Caracter formalist - presupune ca magistratul sa rosteasca anumiti termeni, anumite formule aplicate in mod riguros.3. Caracterul judiciar: inseamna ca legis actiunea trebuia indeplinita intr-o zi fasta, iar partile trebuiau sa se prezinte in fata magistratului si sa pronunte anumiti termeni (formulele legis actiunilor).Aceste formule sacramentale se grupau in 5 tipuri: - 4 consacrate in legea celor 12 table- Iar a 5 a aparuta mai tarziuLegisactiunile sunt anumite tipuri de procese utilizate in scopul recunoasterii sau executarii unor tipuri corespunzatoare de drepturi subiective.Aceste 5 tipuri se pot grupa in doua categori:- De judecata:a). Sacramentum este procedura prin juramant specifica judecatii proceselor cu privire la proprietati si creante. (sume de bani sau lucruri)b). Judicis arbitrivae postulatio - consta intr-o cerere adresata magistratului pentru ca acesta sa desemneze un judecator ( cel care judeca pricinile mai dificile) sau un arbitru (cel care judeca pricinile mai putin dificile).c). Condictio - se aplica pentru sume de bani si alte lucruri. - De executare: a). Manus iniectio (punerea mainii) nu se realizeaza decat in baza unei sentinte judecatoresti privind o suma de bani. b). Pignoris capio = luare de gaj, aceasta presupunea absenta magistratului, a debitorului si implicit a procesului. Practic se realiza prin rostirea unor formule de catre creditor in prezenta unor martori, pentru a lua un bun din patrimoniul debitorului.I. Faza in jure: Partile in procesul roman se numeau reclamant si parat. Procesul debuta cu citarea paratului (reus), reclamantul se numea (actor sau petitor). Citarea se facea in forum, dar nu la domiciliul paratului. Reclamantul in fata magistratului folosea mai multe formule de chemare la proces:- In jus te voco (te chem in fata magistratului) - Vadimonium extra judiciar - era o conventie incheiata intre parti prin care erau de acord sa se prezinte intr-o anumita zi in fata magistratului.Conditio - prin care reclamantul il soma pe paratul peregrin sa se prezinte in fata magistratului. Pozitiile paratului in fata magistratului puteau fi:1. Sa recunoasca pretentiile (confessio in jure)2. Sa nege pretentiile reclamantului, dar sa nu se apere. El era condamnat.3. Sa conteste pretentiile reclamantului si procesul trecea la urmatoarea etapa.Daca paratul continua procesul se declansa litis contestatio = luarea de martori, care era etapa definitorie pentru trecerea la cea de a II a etapa. Martorii aveau rolul de a constata ca partile doresc sa obtina o sentinta. Mijloacele de solutionare a litigiilor de catre magistrati Competenta magistratilor era desemnata prin termenii jurisdictio si imperium. Jurisdictio = dreptul magistratului de a organiza indeplinirea formelor specifice legisactiunilor. Jurisdictia era de doua feluri:- Contentiosa - litigiu - Gratiosa (voluntario) - erau de acordIn cadrul legisactiunilor magistratul supraveghea rostirea corecta a formulelor de catre parti, de asemenea, el insusi pronunta urmatoarele formule:Do - confirmarea judecatorului ales de partiDico - cand atribuia unei parti obiectul litigiului cu titlu provizoriuAddico - cand ratifica declaratia unei parti recunoscandu-i dreptul.In virtutea lui Imperium, praetorul solutiona litigiile pe cale administrativa. El avea urmatoarele mijloace:1. Interdictia - ordona partilor sa incheie sau nu anumite acte juridice2. Missio in possessione - trimiterea reclamantului in posesia bunurilor paratului3. Stipulationes praetoriae (Stipulatiunile praetorului) - erau contracte verbale incheiate din ordinul praetorului.4. Restitutio in integrum (Repunerea in situatia anterioara)Praetorul desfiinta actul juridic pagubitor pentru reclamant si punea partile in situatia avuta inainte de incheierea actului.II. Faza in judicio: In fata judecatorului partile foloseau un limbaj comun, judecata era confirmata de principiile oralitatii si contradictorialitatii.Sarcina probei revenea reclamantului.Probele erau martorii si inscrisurile.Partile puteau apela la avocati, nu pentru reprezentare, ci doar ca sa-l sustina.Judecatorul lua cunostinta cu privire la pretentiile partilor, asculta pledoariile, lua cunostinta de probele administrate si judeca dupa intima convingere.In aceasta faza paratul putea sa lipseasca.Organizarea justitiei:- Judecator unic, care putea fi o persoana particulara, senator, cavaler, judecator, arbitru (ex: actiunile in partaj), existau tribunale: a) Permanente (cu nr. par de judecatori) ex. Tribunalul format din 10 barbati judeca procesele cu privire la libertate, iar tribunalul format din 100 de barbati judeca problemele cu privire la mostenire si succesiune.b) Nepermanente (cu nr. Impar de judecatori, recuperatores) recuperatori - judecau litigiile dintre cetateni si peregrini.Caractere:- Caracter legal, orice actiune era in lege- Caracter formalist (formule specifice)- Caracter judiciar