A. Originea dreptului
Daca omul nu poate trai decat in societate, daca prin insasi natura fapturii sale el este sortit sa-si impleteasca puterile sale de viata cu puterile de viata ale tovarasului sau, pentru ca din aceasta colaborare, dusa pana la sacrificiu, sa se faureasca maretul moment al vietii umane, societatea pretinde omului, ca o lege imanenta a existentei sale, respectarea anumitor reguli, considerate normale.
Necesitatea aparitiei si dezvoltarii regulilor sociale constituie izvorul dreptului si ratiunea sa de a fi. La inceput a fost faptul, actiunea, inactiunea si apoi a intervenit dreptul pentru a justifica si legitima ceea ce era considerat normal.
Deprinderea cu un anumit fel de viata, cu anumite reguli de conduita a facut sa se nasca in sufletul oamenilor sentimentul de dreptate care trebuie sa fie baza oricarei activitati. Acest sentiment ii determina pe oameni sa caute intotdeauna o justificare a activitatii lor, sa legitimeze actul lor, sa-l incadreze in regulile dreptului.Legitimitatea unui act il pune la adapost pe autorul acestuia de orice acuze sau remuscari.
