Se intelege starea de incapacitate psiho-fizica a unei persoane care nu-si da seama de sensul, de valoarea sau de urmarile actiunii savarsite sau care nu-si poate determina si dirija in mod normal vointa.
Incapacitatea psihica a persoanei se manifesta sub doua aspecte :
a) intelectiv = cand persoana nu-si poate da seama de semnificatia sociala a actiunilor sau a inactiunilor sale;
b) volitiv = persoana nu-si poate determina si dirija in mod liber vointa.
Intre cauzele de iresponsabilitate se numara in primul rand nebunia. Nebunia exclude vinovatia.
Prin nebunie, din punctul de vedere al dreptului penal se intelege nu numai dementa propriu-zisa, ci orice maladie sau infirmitate mintala si psihica. Intra in termenul generic de nebunie toate starile de alteratie mintala cum sunt: smintirea, idiotenia, imbecilitatea, nebunia morala si toate starile de tulburari psiho-patologice ca maniile, manomaniile, epilepsia si orice alte nevroze.
In constatarea starii de iresponsabilitate, justitia penala se sprijina pe expertizele psihiatrice facute de medicii specialisti care se pot pronunta daca persoana in momentul savarsirii faptei era sau nu iresponsabila.
