Iata doua intrebari la care vom incerca sa raspundem in cele ce urmeaza. Cunoastem, foarte bine, ca interesele economice ale persoanelor fizice si juridice se reflecta, in numeroase cazuri, in acte juridice. Tot atat de bine stim ca principiul consensualismului, sta la baza incheierii valabile a actelor juridice. Astfel, in cele mai multe cazuri, acordul de vointa al partilor este suficient pentru incheierea valabila a actului, materializarea acestuia (instrumentum) fiind folosita doar ca o masura de prevedere, ca mijloc de proba, in cazul aparitiei unor litigii.
Totusi, datorita importantei lor, unele acte sunt cerute a fi incheiate in anumite forme sau indeplinind unele solemnitati, simpla manifestare de vointa nefiind o garantie suficienta pentru parti. Şi atunci este necesar ca aceasta manifestare de vointa a partilor sa fie certificata cu o putere oficiala de catre o persoana investita cu autoritatea statului.
Pe langa situatiile prevazute expres de lege pentru valabila incheiere a actelor, partile, pentru o mai buna redactare a inscrisului sau pentru o certificare suplimentara a vointei lor apeleaza la forma autentica si la serviciile unui profesionist, in speta, a unui notar public.
Activitatea notarului se concentreaza pe mai multe repere si anume:
pe relatia dintre clienti, unde notarul se comporta ca un adevarat judecator al cauzelor deduse in fata sa si
pe relatia dintre clienti si autoritatile statului, unde notarul prin autoritatea cu care este investit indeplineste, in numele clientilor sai, proceduri prealabile, la diverse institutii ale statului, in vederea aplicarii corecte a prevederilor legale in actele pe care le instrumenteaza. Pe langa responsabilitatile cu caracter profesional notarul are si o datorie speciala de loialitate si colaborare cu statul, superioara unui cetatean, el fiind cel care pune in aplicare si apara legea, fiind un garant al drepturilor cetatenilor si un liant intre cetateni si autoritatile statului.
Rolul notarului devine tot mai important deoarece, in afara autoritatii cu care este investit, acesta este si un aparator al intereselor cetatenilor.
Asistam, in prezent, in cadrul profesiei noastre, la crearea unor legaturi mult mai stranse decat cele dintre client si prestatorul de servicii, notarul transformandu-se, dintr-un “partener al justitiei” intr-un “partener al familiei“, rolul sau devenind, cum scria profesorul Ciobanu1, alaturi de medic si avocat, de garant al linistii familiei, de confident in probleme de drept, si nu in ultimul rand de creator si conservator al titlurilor de proprietate, sfatuitor si redactor al actelor ce intereseaza familia.
in acest context, notarul public poate fi definit ca fiind aceea persoana investita cu autoritatea statului in vederea autentificarii actelor juridice in scopul indeplinirii cerintelor solemne ale acestora, stabilirea si atestarea faptelor de insemnatate juridica, indeplinirea procedurii succesorale necontencioase, precum si alte atributii stabilite de lege2.
