In documentele editate sub egida UNESCO referitoare la terminologia educatiei speciale si a disciplinelor ei conexe, cum ar fi psihopedagogia medicala, psihopedagogia medico-sociala sau psihologia copilului, se subliniaza faptul ca domeniul asistentei persoanelor cu cerinte nevoi speciale/dizabilitati (in principal, persoane cu diferite tipuri de deficienta sau handicap) utilizeaza informatii furnizate de medicina (pediatrie, neuropsihiatrie, neuropatologie, neurologie infantila, oftalmologie, oto-rino-laringologie, ortopedie, audiologie, igiena etc.), psihologie, pedagogie, sociologie, asistenta sociala, stiinte juridice.
Altfel spus, domeniul asistentei persoanelor cu nevoi speciale imprumuta termeni, concepte din alte discipline a caror semnificatie este utilizata intr-o maniera interdisciplinara distincta, in functie de varietatea formelor de deficienta si inadaptarea consecutiva tipului de deficienta.
De asemenea, campul de actiune al acestui domeniu se situeaza intre studierea starii de normalitate si a starii patologice, parcurgand un traseu complex care include prevenirea, depistarea, diagnoza, terapia, recuperarea, educarea, orientarea scolara si profesionala, integrarea sociala si monitorizarea evolutiei ulterioare a persoanei aflate in dificultate. Toate aceste etape pot fi incluse intr-o formula specifica acestui domeniu care justifica in mare parte caracterul sau pragmatic, actional - asistenta psihopedagogica si sociala.
Fundamentele psihopedagogiei speciale
label
Cursuri
calendar_month
2013-01-09, 00:00
autorenew
2025-09-29, 17:00
history_edu
Alois Ghergut