Pentru a-si rezolva problemele existentei si conditiei lor umane, indivizii actioneaza intr-o mare diversitate de forme si domenii de activitate. Daca dorim sa cunoastem ce este economia ca forma a activitatii umane, este necesar sa observam ce se intampla, in esenta, cand se desfasoara activitatea economica. in acest sens, doua imprejurari sau realitati sunt relevante pentru domeniul de studiu al economiei si pe care se fundamenteaza problema rationalitatii in economie: prima realitate priveste nevoile sau trebuintele oamenilor care sunt practic nelimitate; cea de-a doua realitate se refera la resursele sau mijloacele necesare, care in raport cu trebuintele sunt insuficiente.
In acceptiunea cea mai generala, notiunea de nevoie sau trebuinta desemneaza un sentiment de privatiune insotit de dorinta de a o face sa dispara. Privatiunea desemneaza trebuinta inca nesatisfacuta si, de aici dorinta de a avea, de a fi, de a sti, de a-si insusi bunuri din partea celui care stie ca ii lipseste asa ceva. Aceasta definitie generala este valabila pentru ansamblul trebuintelor umane, fie ca sunt de origine filozofica, de natura socio-culturala, de ordin afectiv sau spiritual.
in raport cu activitatea economica si rezultatele acesteia, sentimentul de privatiune conduce la dorinta oamenilor de a dobandi bunuri materiale sau servicii. Existenta biologica si sociala a individului presupune consum continuu de variate bunuri economice de la alimente, imbracaminte si locuinta la multiple servicii, cum sunt cele de transport, de asistenta medicala, invatamant si educatie, cultura, etc.
Nevoile umane sau trebuintele sunt, asadar, preferinte, cerinte sau dorinte ale oamenilor de a-si insusi bunuri care le dau satisfactie si le sunt folositoare in desfasurarea vietii si activitatii umane. Ele sunt conditionate si devin efective in functie de nivelul dezvoltarii economico-sociale, in general (conditionare obiectiva) , dar si de nivelul de dezvoltare si cultura al individului (conditionate subiectiva).
