ECONOMIA INTERNATIONALA 1. Interdependentele economice internationale Din cele mai vechi timpuri au existat raporturi economice intre tari, cu toate acestea nu se poate vorbi de o economie mondiala in antichitate si evul mediu. Economia mondiala nu se confunda cu relatiile economice externe sau cu piata mondiala-care a inceput formarea ei in sec. al XVI-lea. Piata mondiala este o notiune economica, nu una geografica.Economia mondiala reprezinta totalitatea economiilor nationale legate intre ele printr-un complex de relatii internationale generate de participarea statelor la diviziunea internationala a muncii si la circuitul mondial si guvernate de o ordine economica internationala specifica etapei istorice date. Economia mondiala se bazeaza pe un amplu sistem de interdependente economice internationale. Interesele economiilor nationale se intrepatrund. Dupa al II-lea razboi mondial, s-a format un sistem complex de interdependente economice, care se adancesc si se diversifica strans legat de: schimburile politice de anvergura care au loc pe arena mondiala; modificarea structurii lumii contemporane din punct de vedere al nivelului de dezvoltare economic; adancirea diviziunii interne a muncii, indeosebi ca urmare revolutiei tehnico stiintifice; - diversificarea centrelor de putere pe plan economic international; evolutia pietei internationale sub influenta unor factori contradictorii. Dupa prabusirea sistemului colonial s-a accentuat lupta pentru independenta de stat si formarea a numeroase economii nationale, iar dupa `89 noile deschideri din centrul si estul Europei. Economia mondiala este caracterizata de asimetria profunda dintre nivelul de dezvoltare ale statelor, cu influente mari asupra interdependentei economice internationale. Datele statistice arata ca 56,1% din populatia globala se afla in tari cu economia subdezvoltata, PNB 90-499 $/loc si contribuie doar cu 8,5% la productia mondiala.Se mentin decalaje mari intre tari atat in ceea ce priveste PNB/loc cat si W raportul este de 13:1, iar la W decalaj foarte mari. In ultimele decenii au avut loc schimbari intre centrele de putere economica astfel ca in 1991, aproape 1/2 din productia mondiala, PIB global, apartine Asiei din zonei Pacificului, schimbari care pot exercita o anumita reorientare si in privinta interdependentei economiei internationale. Al 3-lea raport al clubului de la Roma: restructurarea ordinii internationale evidentiaza interdependenta N-S, dintre tarile bogate si cele sarace: interdependente generate de nevoia de alimentatie: deficite-surplusuri, energie si minerale, posibil dereglarii ale sistemului de sustinere a vietii pe planeta Pamant, apararea mediului inconjurator, sperantele de a reduce decalajele intre bogatii si saracii lumii. Interdependentele economice inseamna cooperarea reciproc avantajoasa, intre state suverane, bazate pe principiul dreptului international, pentru progresul fiecaruia. 2. Diviziunea mondiala a muncii si specializarea internationala Se inteleg relatiile care se stabilesc intre statele lumii in procesul dezvoltarii producerii si comertului mondial, precum si locul si rolul fiecarui stat in circuitul mondial al valorilor materiale. Factori conditii naturale, care pot favoriza un anumit fel de productie. marimea teritoriului si a populatiei; au potential diferit si special; nivelul aparat de productie si gradul sau de diversificare; traditia economica, care pot favoriza sau nu specializarea; factorii extraeconomici (razboi , asuprire coloniala, ramasite feudale sau a unor mentalitati anacronice, etc.) In diviziunea mondiala a muncii contemporana exista grade diferite de specializari internationale, care reflecta ponderea acuta in export si productia mondiala: se constata o tendinta de restructurare a diviziunii interne a muncii, de afirmare a tarilor in curs de dezvoltare pe piata produselor manufacturate.In deceniile 7-8 ale sec XX, s-a structurat o noua structura in diviziunea internationala a muncii: tehnologia dezvoltarii specializandu-se in domeniul tehnicii moderne si ultra, in timp ce tarile in curs de dezvoltare devin producatori si furnizori de produse industriale de baza si clasice. In timpul dezvoltarii se manifesta o anumita reorientare spre productia de baza si o crestere a coeficientului de corelatie intre industriile prelucratoare si extractive.Se constata unele regrupari in randul TICD, de natura sa genereze restructurari in diviziunii interne a muncii: industria textila in S-E Asiei producator din Hong-Kong sau Singapore articole de moda etc..Dupa 1975, s-a conturat tot mai mult un proces complex si contradictoriu de adaptare a diviziunii mondiale a muncii la noile conditii de acces la resursele naturale, indeosebi la combustibili. Ca urmare a revolutiei tehnico-stiintifice bazata pe microelectrica circuitelor integrate, robotica, noile bunuri de consum, energiile noi, mijloacele de transport si comunicatie moderne, vor reprezenta 1/3 si 2/3 din nomenclatorul de produse al statelor, astfel ca pe piata mondiala se va ajunge la o competitie cu mult mai accentuata intre producatori, ceea ce va determina adanci restructurari individuale interne a muncii. Mutatii se vor produce si datorita revolutiei din domeniul biotehnic, biochimiei, microbiologiei si geneticii ceea ce va produce importante modificarii in diviziunea internationala a muncii. 3. Racordarea economiilor nationale la fluxurile economice mondiale Forma principala de relatii economice dintre state a constituit-o schimbul international de marfuri sau comertul mondial. O data cu formarea pietei mondiale si diviziunii interne a muncii, sfarsitul sec. XIX-lea au aparut si s-au dezvoltat investitii internationale de capital, care au devenit preponderente fata de schimburile internationale de marfuri.Dupa al 2-lea razboi mondial a aparut o larga extindere - cooperarea economica si tehnica internationala. Toate aceste forme de legaturi economice intre state poarta denumirea de "flux economic international": se intelege miscarea unor valori materiale banesti sau spirituale de la o tara la alta. Trasaturile caracteristice ale fluxului economic international sunt influentate de factorii: tehnico-economici si extraeconomici cu actiune imediata sau de perspectiva...Totalitatea fluxurilor economice internationale privite in stransa lor interdependenta, formeaza circuitul economic mondial. El reprezinta impletirea unor forme ale schimbului reciproc de activ dintre diverse economii nationale, care pe langa sfera circulatiei, cuprind si sferele productiei si cercetarii stiintifice. Evolutia bunurilor si formele de manifestare ale circuitului international depind de 3 factori:a. Gradul de dezvoltare a economiei nationale; b. Gradul de adancire a diviziunii mondiale a muncii; c. Stadiul in care se afla si directiile in care evolueaza relatiile politice internationale, care pot stimula sau frana diferite fluxuri economice internationale; La randul sau, circuitul economic mondial poate exercita o mare influenta atat asupra relatiilor politice internationale, cat si asupra economiei mondiale, implicit asupra economiei nationale.Inegalitatile de forta economica dintre tari determina inegalitatile in schimburile internationale, cu influenta asupra racordului economiei nationale la fluxurile economice mondiale. Exista o stransa corelatie intre potentialul economic al unei tari si participarea ei la circuitul economic mondial; intre nivelul dezvoltarii economice si intensitatea antrenarii economiei nationale in schimburile cu strainatatea. 4. Comertul extern si trasaturile sale caracteristice. Migratia internationala a fortei de munca. Unul din factorii determinanti ai cresterii economice in economia de piata este comertul exterior, evolutia comertului exterior, in ultimele decenii, se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: a. tendinta de crestere a exportului mondial in perioada actuala b. accentuarea diversificarii comertului mondial; au aparut noi piete, in prezent se extinde piata interna a robotilor industriali c. cresterea ponderii tarilor industrializate in exporturi mondiale: 60 la 70 %d. inrautatirea termenilor schimbului tarilor in curs de dezvoltare cu cele industrializate e. adoptarea unor noi masuri-tarife si netarife de ingradire a comertului mondial f. aspectele ecologice au devenit factori importanti in negocierile unor intelegeri comerciale regionale sau mondiale. GATT OMC de la 1 ian 1995 au actionat pentru inlaturarea barierelor din calea comertului international tratat de liberalizare a comertului, negociat timp de 7 ani runda Uruguay. g. tendinta de institutionalizare a schimburilor internationale: - institutionalizare din sistemul ONU: OMC, U.N.C.T.A.D. - organizarea internationala pe produse primare ale producatorilor si consumatorilor - organizarea economiei regionale interstatale: desfiintarea barierelor vamale. h. tendinta de "tripolarizare a schimburilor comertului international: CEE + SUA si Japonia totalizand aproape 3/4 din valoarea exporturilor mondiale. Dupa 1 ian `94, acordul liberului schimb nord-american cuprinde SUA, Canada si Mexicul. Spatiul economic european: Uniunea Europeana + tarile asociateFluxul finantelor intere au sfera mai mica fata de cel al marfurilor, astfel au luat o mare dezvoltare, dupa al II-lea razboi mondial: imprumuturile publice avantajoase pentru tarile avansate; investitiile externe de capital fluxuri care au format miscarea capitalului pe termen lung; miscarea capitalului pe termen scurt: cumparare-vanzare de devize straine, acordarea de credite pe termen scurt. Cooperarea economica internationala a luat amploare avand trasaturi specifice: a. Se intemeiaza si promoveaza un complex de fluxuri (de investitii, de cunostinte tehnico-stiintifice, de produse) pe cand comertul international reprezinta unul dintre fluxurile economice principale.b. Este forma cea mai echitabila de schimburi reciproce, de activitati dintre state, fata de comertul mondial Are si elemente cu caracter discriminatoriu; c. Introduce un element de continuitate si stabilitate in relatiile economice dintre tari, in timp ce comertul mondial depinde de numerosi factori care il pot stimula sau frana; d. Nu se substituie fluxurilor deja existente, ci contribuie la dezvoltarea lor. Economistul american Peter Druker afirma ca economia mondiala nu este in curs de transformare ci s-a transformat deja in privinta fundamentului ei cat si a structurii ei prin urmatoarele argumente: - declinul cererii de materii prime se explica prin faptul ca productia industriala se indeparteaza tot mai mult de productia si produsele ce necesita un consum mare de materiale, astfel ca pretul materialelor scade vertiginos; - are loc o accelerare pronuntata a fenomenului de inlocuire a muncitorilor cu utilaje automatizate si robotizate; ramurile industriale mari consumatoare de forta munca se deplaseaza catre un volum mare de stiinta. Se cristalizeaza 2 tipuri distincte de industrie: prima se bazeaza pe materiale si cuprinde ramurile industriale care au generat dezvoltarea economica in primele 3/4 ale sec. al XX-lea ; a 2-a se bazeaza pe informatii si stiinta si cuprinde industria farmaceutica, telecomunicatii, productia de instrumente analitice si industria producatoare de aparatura destinata prelucrarii datelor, precum si calculatoarelor electronice, aceste produse pot fi exportate-importate atat ca "produse cat si ca "servicii negasidu-si o reflectare precisa in balanta comerciala. Pe baza analizei autorul ajunge la urmatoarele concluzii: a. exportarea stiintei s-ar putea sa creeze mai multe locuri de munca decat exportul de produse finite. b. comertul international va trebui sa puna un accent mai mare pe "comertul invizibil care joaca un rol tot mai important. c. rolul principal in fluxul international de capital l-a jucat "economia reala (adica fluxul de marfuri si servicii), iar in ultimul timp s-a produs o profunda schimbare prin aparitia "economiei simbolice (adica miscarea de capital, schimbul de valuta si fluxul de credite), care acum joaca un rol principal. Miscarea de capital nelegata de comert depaseste cu mult activitatea finala legata de comertIn ultimii ani, fluxul de capital si ratele schimbului valutar au evoluat, in mare masura independent de comertul intern si uneori in sens invers. Factorii de avantaj comparativ ai economiei "reale": cost forta de munca si W, cost materii prime, costuri energetice, cost de transport, etc. determina ratele schimbului valutar; in realitate, insa ratele schimbului valutar sunt cele care determina, intr-o masura tot mai mare, raporturile dintre costul fortei de munca din 2 tari. Economistul francez M. Didier arata ca, intensificarea concurentei pe pietele interne a dus la diverse forme de dependenta financiara si integrare progresiva a pietelor si operatiunilor diferitelor tari. a. pe termen lung, competitivitatea este factorul cheie al soldului exterior. Pe termen scurt activitatea intreprinsa poate fi determinanta. b. deficitul extern face sa scada rata schimbului, scurgerea capitalului c. cresterea ratei dobanzii retine capitalul in sfera intereselor nationale si atrage capitalurile straine. 5. Migratia internationala a fortei de munca Se intelege procesul de trecere a fortei de munca dintr-o tara in alta, in vederea desfasurarii unei activitati in afara unde se afla resedinta lor permanenta, urmand ca cei ce migreaza sa fie retribuiti de persoane fizice, juridice sau organisme internationale pentru desfasurarea activitatilor respective. Este un fenomen vechi si are loc in stransa legatura cu fluxul intern de capital. Migratiunea internationala a fortei de munca genereaza o serie de tensiuni si contradictii intre tarile de emigratie si cele de imigratie. Balanta comerciala Este un tablou statistico-economic in care se inscriu si prin care se compara importul si exportul de marfuri ale unei tari, pe o perioada de timp determinata, de regula, un an. Poate fi generala sau partiala cand se refera la relatia de import export cu o tara sau un grup de tari. Poate fi : activa, pasiva sau echilibrata. Concluzie: racordarea economiei nationale la fluxul economic internationala comporta relatii echitabile intre state dar si stari tensionale si contradictii intre tari.