CURS ECONOMIE: ECONOMIE EUROPEANA

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:55 history_edu soniabc
1. INTEGRAREA ECONOMICA SI GLOBALIZAREAIntegrarea economica (opinie majoritara) reprezinta un proces specific de dezvoltare a economiei, rezultat ca urmare a acordului liber-consimtit al statelor, de a construi pe o baza comuna un ansamblu unic si coerent de institutii, de politici si instrumente economice.Globalizarea defineste procesul de extindere si multiplicare a interdependentelor economice la nivel mondial.Desi initial, termenul de globalizare, din punct de vedere conceptual era sinonim cu termenul de mondializare, astazi, cei doi termeni sunt abordati diferit.Astfel, prin mondializare este definita dimensiunea politica a procesului de aparitie si dezvoltare a interdependentelor dintre statele si zonele lumii, iar prin globalizare se defineste dimensiunea economica a aceluiasi proces, insa, la nivelul intreprinderilor.De mentionat ca spatiul economic mondial nu trebuie interpretat ca o entitate omogena de tipul "pietei unice" sau al "democratiei de piata la scara mondiala". Spatiul economic mondial este o consecinta directa a diviziunii internationale a muncii, bazata pe competitie si pe capacitatea de valorificare a factorilor de productie aflati in avantaj competitiv.Intre partenerii ce actioneaza in spatiul economic mondial se stabilesc o serie de raporturi care, desi sunt reglementate prin intermediul unor acorduri si institutii internationale - aceste raporturi reflecta inegalitatile si decalajele economice existente la un moment dat intre statele si zonele economice ale lumii.Sistemul de interdependente dezvoltate de spatiul economic mondial difera ca intensitate in functie de puterea si pozitia fiecarei tari in cadrul sistemului international, putand favoriza sau nu o tara sau alta.In multe cazuri, ceea ce pentru tarile dezvoltate inseamna interdependenta, pentru tarile mai putin dezvoltate inseamna dependenta. Competitia dintre partenerii externi (intreprinderi) nu este exclusiv economica, deoarece decalajele dintre ei substituie, de multe ori, forta economica cu forta ideologica, politica si chiar militara a grupurilor de interese din spatele cortinei.In concluzie, globalizarea nu statueaza principiul echitatii, ci principiul competitivitatii, ceea ce face ca dezvoltarea unora sa se bazeze pe subdezvoltarea altora.In conditiile globalizarii, rolul statului national este destul de ingrat, deoarece, in timp ce intreprinderile se internationalizeaza sub presiunea factorilor de globalizare, forta de munca si infrastructura politica raman profund legate de teritoriul statelor nationale. Fiecare stat national ramane interesat sa-si pastreze propria identitate, practicand politici menite sa conduca la deplina utilizare a fortei de munca, la echilibrarea balantei comerciale si a celei de plati, la impulsionarea masurilor de amenajare a teritoriului si de protectie a mediului inconjurator.Politicile sale nu pot fi in totala contradictie cu spatiul economic mondial deoarece, in aceste conditii, capitalul strain afectat se poate retrage din economia nationala a statului respectiv sau se pot institui blocaje economice (si nu numai) impotriva statului respectiv.Contradictia intre conceptia liberului-schimb si cea a protectionismului, cu alte cuvinte, contradictia dintre globalizare si regionalizare - a condus la declansarea celui de-al doilea razboi mondial, deoarece, in lipsa mecanismelor si a institutiilor pietei globale s-a apelat la forta armatelor.Dupa cel de-al doilea razboi mondial, integrarea economica este perceputa si ca o forma a procesului de regionalizare, avand in vedere faptul ca exista tendinta, la nivel mondial, de regrupare a tarilor in zone distincte din punct de vedere economic, in scopul unei mai bune competitivitati internationale si dezvoltarii statelor respective. Regionalizarea defineste procesul de formare si consolidare a unor interdependente si legaturi privilegiate in interiorul unei regiuni.Fenomenul de regionalizare a fost stimulat si de politicile celor doua superputeri - S.U.A. si U.R.S.S. - care, au urmarit sa-si extinda sfera de influenta asupra unei parti cat mai mari a lumii - chiar daca obiectivele lor economice globale erau diferite.Statele Unite aveau ca obiectiv imediat gasirea unor debusee importante pentru industria si agricultura sa, fapt ce s-a materializat prin Planul Marshall in vestul Europei.Uniunea Sovietica avea ca obiectiv imediat gasirea unor resurse materiale si de capital in vederea refacerii si modernizarii economiei sale. Sursa o reprezenta zona Europei Centrale si de Est, care ii fusese cedata la Conferinta de la Yalta (1945). Din aceste tari au fost preluate, in prima etapa (1945-1955), importante resurse sub forma despagubirilor de razboi, iar in a doua etapa (1955-1980), prin instrumente de subordonare si control economic sub egida CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc).