primavara anului 1950, la doar 5 ani de la terminarea celui de-al doilea razboi mondial, Europa se afla "pe marginea prapastiei". (prapastiei este gresit). Vechii adversari erau departe de reconciliere, iar asaltul razboiului rece a extins peste intreg continentul conflictul dintre Est si Vest.
Pentru a se evita repetarea greselilor trecutului si a se crea conditiile necesare unei paci durabile, se impunea stergerea rivalitatii istorice dintre Germania si Franta si solidarizarea celorlalte tari libere ale Europei in jurul celor doua mai puternice puteri economice, cu scopul construirii unei comunitati cu un destin la care sa participe fiecare dintre ele.
Jean Monet a fost cel care cu bogata si unica lui experienta de negociator si om al pacii a propus ministrului francez al afacerilor externe, Robert Schuman, cât si cancelarului vest-german, Conrad Adenaeur, sa se realizeze o comuniune de interese intre cele doua tari, sub forma unei piete a carbunelui si otelului, comuniune condusa in comun sub controlul unei autoritati independente.
