Notiunea centrala a limbajului pedagogic - educatia - este si una dintre cele mai putin conturate concepte. Limbajul pedagogic este departe de limbajul stiintific, in sensul restrictiv al termenului. Ceea ce se reproseaza discursului pedagogic sunt inconsistenta si incoerenta semantica, nivelul descriptiv al enunturilor si incapacitatea de a accede la explorarea stiintifica (formularea de teorii). Doar cu conditia acceptarii unui statut special al stiintelor socio-umane, se poate lua in discutie statutul de stiinta al pedagogiei. Nu este vorba doar de o concesie gratuita, ci de o necesara reconsiderare a normelor stiintificitatii, in contextul estomparii unor opozitii, considerata multa vreme insurmontabile: descriptiv-normativ, teorie-practica etc.
Reconsiderarea statutului disciplinei nu rezolva de la sine problema ambiguitatii si a confuziilor terminologice; trebuie sa recunoastem o anumita ramanere din punct de vedere epistemologic in urma a pedagogiei in raport cu alte discipline. Ambiguitatile semantice ale pedagogiei se datoreaza in parte specificului limbajului pedagogic; nici o alta disciplina nu dispune de o terminologie cu o circulatie atat de mare in limbajul uzual.
